Să rămân sau să plec din relație?

Este o întrebare pe care o primesc adesea în terapie sau conferințe. Când știu că trebuie să pun punct și să plec? Sau când știu că merită să mai încerc? Sunt întrebări care au nevoie de un răspuns personal, firesc. Întrebări care ascund însă o mare durere, frământare, multe îndoieli și confuzie. Nu toate cuplurile se reclădesc după o criză. Sunt parteneri care evoluează și se dezvoltă atât de diferit, încă se pierde conexiunea și legătura dintre ei. Nu se mai regăsesc unul alături de celălalt. După etapa de îndrăgostire, când apar dificultățile, nu mai au forța și motivația de a se maturiza în acea relație.

O să depășim criza? Pentru unii disperarea și teama de a-l pierde pe partener îi fac să depună un efort impresionant imediat ce simt amenințarea pierderii, însă adesea partenerul nu are aceeași motivație și dorință de schimbare. Sau încredere. De unde să știu că este real ce a schimbat? Dacă după câteva luni revine la ce a fost? Acum face ce îi spuneți d-voastră în terapie, dar nu cred că vine din suflet schimbarea, mai ales după atâția ani în care mi-am dorit aceste schimbări. Acum că le văd, mă lasă indiferentă!

O altă temere legată de schimbare este dacă va mai rămâne atracția, Dacă m-au atras de fapt problemele ei/ale lui? Și nu e nimic profund între noi? Dacă este doar o dependență și obișnuință? Vei afla numai după ce ei decizia de a evolua. Și, da, sunt relații unde nu mai rămâne dorința și atracția unul față de celălalt. Autonom și cu propria ta identitate nu l-ai/nu a-i mai alege-o tot pe el/ea. Nu avem certitudini, dar ne suntem noi datori să ne căutăm răspunsurile la îndoielile noastre. Poate dorința de a pleca din relație este doar un semn de nesiguranță personală, de validare. Vei știi după ce-ți recapeți încrederea pe care nu ți-o poate oferi partenera și atunci alegi, din nou.

Decizia și alegerea este important să fie una matură și responsabilă, după ce te-ai înțeles, cunoscut, ai devenit mai conștient de cine ești și ce anume v-a ținut aproape sau vă ține aproape. Nu una în pripă, impulsivă. Poate te-ai îndrăgostit de altcineva și simți că el sau ea ar fi soluția la nefericirea ta. Mai dă un timp. Știu că nu vrei să auzi că îndrăgostirea sau acea îndrăgostire este tot un semn de vulnerabilitate. Însă iubirea implică cunoaștere și multă, foarte multă răbdare.

O decizie în momente de criză nu cred că este înțeleaptă. Dă-ți timp să reflectezi, să faci terapie individuală și pe finalul procesului de cunoaștere și evoluție să alegi. Mai ales când este vorba și de copii și de atât de multe răni și pierderi produse de un divorț. Gândul de a pleca din relație să nu fie o fugă de probleme, să nu fie atunci când dai toată vina pe partener și nu înainte de a evolua tu. Sigur, dacă nu vorbim de abuz. Și asta pentru că o ieșire prea devreme din relație va lăsa multe răni nevindecate care vor influența și alegerea partenerului viitor și munca în viitoarea relație. Pe de altă parte, atunci când tu schimbi și crești și partenerul simte acel spațiu al relației schimbat. Să crezi asta. Evoluția ta înseamnă și evoluția relației. Și alegerea să o faci în acel punct. Există și opțiunea unei separări temporare, să ai și mai mult timp de reflecție mai departe de partener. Însă evoluția ta înseamnă o schimbare în relație, nu în afara ei. Este însă clar că a sta împreună cu orice preț nu este o alternativă sănătoasă pentru nimeni. Sunt parteneri care odată ce s-au separat pot funcționa ca doi părinți non-reactivi față de copii. Sau separarea și divorțul să îți dea o altă perspectivă asupra propriilor tale vulnerabilități și să alegi cu mintea și inima, mai înțelept. Dar, mă repet, asta este posibil numai după un efort conștient de evoluție în relație. A renunța prea repede înseamnă multă suferință și șansa unor alegeri proaste în viitor.

Întreabă-te – dacă ați depăși momentele de tensiune și criză, tot pe partener l-ai dori? Tot pe el/ea l-ai/a-i alege-o? Dacă nu mai bea, dacă renunță la dependența de muncă, dacă va fi căldură și tandrețe, cum aș alege? Nu vă ajută să vă gândiți în alb și negru, rămân sau plec. Este un proces, o călătorie de explorare și mai ales, de cunoaștere personală. Sunt mult mai multe lucruri pe care le aveți în comun, nu doar conexiunea emoțională din trecut sau copiii, sunt momentele grele prin care ați trecut împreună sau bucuriile împărtășite. Însă, da, este nevoie de o motivație comună, de o dorință a ambilor de a deveni conștienți, maturi și responsabili pentru relație.