Poate fi școala un loc mai bun pentru băieții noștri?

„Înțelepciunea africană spune că o fată știe că viața va crește chiar sub inima ei, pentru un băiat acest gând nu există. El știe că viața va crește numai din mâinile sale.” – Michael Gurian, “The Purpose of Boys”

Septembrie este luna de început de școală – creioane ascuțite, cărți, caiete și coperți noi, revederi și regăsiri cu prietenii, discuții reluate de unde au fost lăsate la sfârșitul lui iunie, noi campionate de fotbal sau de baschet, teme din nou, ședințe cu părinții, profesori mulțumiți sau nu, carnete de note, medii mai mari sau mai mici. Dar poate fi școala un loc mai bun pentru băieții noștri? Au ei nevoie ca școala să fie structurată altfel?

Înainte de a răspunde la aceste întrebări, e important să înțelegem care sunt diferențele dintre creierul băieților și cel al fetelor.

Creierul băieților este mai mare, dar se dezvoltă mai lent. Cercetările arată că fetele au mai dezvoltate ariile cortexului cerebral, specifice funcțiilor verbale. De asemenea hipocampul, centrul memoriei și al exprimării verbale, se dezvoltă mai devreme și este mai mare la fete față de băieți. Consecința este că, în medie, fetele dezvoltă mai repede și cu mai mare ușurință abilități de scriere, citire sau exprimare liberă.

Băieții pe de altă parte au mai dezvoltată zona creierului specifică relațiilor spațiale. În consecință, ei învață mai ușor prin experiențe vizuale și prin mișcare. Fetele produc mai multă serotonină și oxitocină, pe lângă abilități socio-emoționale mai bune, fiindu-le astfel mai ușor să stea la birou perioade mai îndelungate decât băieților, pentru care mișcarea este extrem de importantă. Nevoia de mișcarea a băieților este adesea văzută ca un simptom al unei patologii.

Iar toate aceste diferențe sunt importante mai ales pentru vârste de grădiniță și anii de școală generală.

Odată ce copiii cresc, mediul pe care părinții, educatorii și profesorii îl construiesc pentru ei adâncesc sau estompează aceste diferențe biologice. Sistemul școlar, așa cum este el astăzi construit avantajează mai degrabă dezvoltarea academică a fetelor și nu ține cont, în mod real, de nevoile băieților.

Unul dintre obiectivele noastre, atât a părinților și al profesorilor, este de a le insufla copiilor dragostea de învățătură. Capacitatea de a învăța constant, de a se adapta la dinamisul vieții noastre este și va fi una dintre calitățile cele mai importante pe care o putem transmite copiilor noștri.

Dar cum putem face școala un loc mai bun pentru băieții noștri?

• Băieții au nevoie de proiecte pe care să le construiască, să aplice concret informațiile pe care le învață. Orientați mai degrabă spre acțiune, spre rezolvarea concretă, orele lungi de teorie, statul în bănci fără sfârșit este pentru mulți dintre ei demotivant.
• Băieții au nevoie să fie încurajați să își găsească eroi în care să creadă, să descopere care le sunt personajele preferate, să fie incitați să citească, să povestească fără teamă. Aceste exerciții îi ajută, în egală măsură să își dezvolte abilitățile verbale, dar și să învețe cum să-și exprime emoțiile, să își dezvolte lumea interioară.
• Băieții au nevoie de sport, au nevoie ca școala să le ofere un cadru sănătos în care să poată fi competitivi. Au nevoie de contexte care să le permită să își dezvolte spiritul de camaraderie, atât de important pentru ei.
• Băieții, crescuți acasă de mame și bunici protectoare, cu o prezență destul de firavă a taților în viața lor, sunt educați și la școală, în proporție covârșitoare tot de femei. Însă ei au nevoie, în afara familiei de modele masculine, cu care să se identifice, au nevoie de mentori, de bărbați puternici.

Așadar, trist, dar programa școlară, cu perioade lungi de stat în bancă, informații abstracte, lipsa bărbaților dintre cadrele didactice, etichetarea cu multă ușurință a băieților ca ”năzdrăvani”, ”leneși”, ”dezinteresați” îi îndepărtează de școală, de ei înșiși. Și poate cel mai trist, nu le oferă sprijinul pentru a-și descoperi visele, pentru a-și atinge potențialul.

E evident că școala poate fi un loc mai bun pentru băieții noștri. E însă nevoie de înțelegere, de efortul de a conștientiza și trece peste gândirea „fete, băieți, toți copiii sunt la fel” (nimic mai fals) și, nu în ultimul rând, de implicare.