Sexualitatea în cuplu și stilurile de atașament

Viața sexuală reprezintă o componentă importantă în cuplurile căsătorite, fiind o bază elementară pentru construirea intimității și dezvoltarea spiritului ludic, reaprinzând pasiunea dintre parteneri. Aceasta este o piatră de temelie pentru consolidarea satisfacției generale în relație, fiind un element central, căruia este necesar să îi acordăm atenție și să identificăm moduri prin care o putem ajuta să prospere. 

Ce presupune atașamentul? Care sunt dimensiunile acestuia?

Atașamentul, așa cum a fost propus de John Bowlby, reprezintă o legătură emoțională puternică între două persoane, realizată încă din copilărie cu figurile parentale semnificative prin diferitele moduri de interacțiune cu acestea. Astfel, cei mici pot interpreta realitatea socială folosindu-se de modele învățate, internalizate despre cum arată relațiile și dobândesc tipare comportamentale și mentale pe care le aplică de-a lungul vieții. De aceea, experiențele timpurii reprezintă o bază importantă pentru relaționarea adultă. 

În ceea ce privește stilurile de atașament, acestea se situează pe un continuum, fiind implicate două dimensiuni relevante: anxietatea și evitarea. Persoanele cu scoruri crescute de anxietate relațională au o teamă constantă asupra posibilității de a fi respinși sau abandonați de partener. În plus, ei simt nevoia de validare frecventă, de asigurare că sunt doriți. Cei cu un nivel al evitării ridicat preferă independența, nu au un angajament asumat și se simt inconfortabil cu intimitatea emoțională. Ambele categorii presupun tipuri de atașament nesigure, care pot împiedica formarea și menținerea unor legături umane ce exprimă siguranță și echilibru, mai ales dacă nu se acordă atenție acestor tipare prin terapie sau lucru individual.

Atașamentul securizant se dezvoltă în relație cu figuri semnificative disponibile din toate punctele de vedere și responsive la nevoile copilului. Într-un astfel de spațiu sigur, persoana descoperă că nu trebuie să depună efort pentru a fi iubită și devine încrezătoare în a explora lumea și a se conecta cu ceilalți. Dacă acest lucru nu este realizat, persoana dezvoltă anumite strategii pentru ca nevoile sale să fie satisfăcute: hiperactivare și dezactivare. Strategiile de hiperactivare presupun atragerea atenției prin orice mijloc posibil asupra sinelui pentru primirea grijii și a afecțiunii necesare. Cele din zona dezactivării se referă la retragerea apropierii și încrederea în mod singular pe forțele proprii, uneori prin ignorarea nevoilor de relaționare.

Stilurile de atașament și perceperea vieții sexuale 

În ceea ce privește relația acestor stiluri de atașament cu viața sexuală, studiile au observat o serie de diferențe în modul în care este aceasta experimentată. În timp ce indivizii anxioși folosesc actul sexual ca pe o unealtă pentru a-și reduce insecuritatea percepută asupra cuplului, cei securizanți se raportează la el ca la un mijloc de conectare, intimitate prin care pot explora și se pot bucura reciproc de activitatea în sine. Pe cealaltă parte, persoanele cu un stil evitant se retrag cât de mult posibil din activitățile sexuale sau se angajează în acestea atunci când intimitatea este foarte puțin probabilă (”sexul ocazional, fără obligații”, cum este numit în limbajul cotidian).

În continuare, voi aborda modul în care apar diferențe în perceperea vieții sexuale și voi răspunde la întrebarea : ”de ce pentru unii dintre noi sexul are o semnificație mult mai mare decât pentru alții?” În funcție de cât de confortabilă îți este apropierea și intimitatea față de celălalt în general, actul sexual poate avea relevanțe diferite. 

În ceea ce privește satisfacția sexuală, rapoartele arată că persoanele cu atașamente insecurizante o resimt într-un nivel mai scăzut, mai ales în rândul celor cu un stil evitant. Explicația vine din faptul că persoanele evitante se feresc de experiența intimității și apropierii pentru că resimt disconfort în cadrul relațiilor sexuale chiar și în interiorul mariajului. În plus, contează și modul în care partenerul și-a format atașamentul. Mai exact, relația sexuală cu o persoană evitantă este una mai puțin satisfăcătoare prin faptul că răceala și distanța percepute afectează propria sexualitate. De asemenea, apar diferite blocaje și în rândul celor anxioși, fiindcă aceștia se confruntă cu dificultăți în a se bucura de moment în sine, focusul lor principal fiind pe îngrijorarea cu privire la performanța sexuală (pot apărea și gânduri intruzive în timpul actului legate de posibilitatea de a fi părăsiți în cazul în care simt ei că lipsește acea dinamică pasională). 

Pentru persoanele securizante sau cele care sunt într-o relație cu acestea, actul sexual și intimitatea emoțională sunt privite ca un întreg, ceea ce îi ajută în explorarea și dezvoltarea sexualității proprii. Astfel, cuplurile au o satisfacție generală crescută, care prosperă și prin intermediul unei relații sexuale mulțumitoare.

Împlinirea în relație și satisfacția sexuală – moduri de interpretare

În continuare, vom detalia modul în care indivizii percep legăturile dintre o viață de cuplu împlinită și satisfacția sexuală, având în vedere credințele lor bazale despre intimitatea în doi. Este important de menționat faptul că studiile arată nevoia unei sexualități benefice pentru atingerea împlinirii generale în mariaj.

Persoanele cu un nivel crescut de anxietate relațională se folosesc de orice indiciu pe care îl au la dispoziție pentru a vedea măsura în care sunt doriți de partener. Astfel încât, sexul devine un instrument prin care aceștia interpretează gradul de satisfacție dintre ei, în ansamblu. De aceea, experiențele sexuale plăcute sau frecvente pot fi înțelese ca semne ale unei relații calitative, indiferent de contextul de viață. De aceea, atunci când interacțiunile sexuale sunt prielnice, crește și percepția satisfacției cu partenerul. Acest lucru poate crea un blocaj în diferențierea experienței sexuale și a relației ca întreg, mai ales în cazurile în care există pauze sau dificultăți în acea zonă. Actele nereușite pot fi urmate de autoînvinovățire și teama că ”sigur ceva nu este în regulă”.

Persoanele cu un stil de atașament evitant nu pun preț pe actul sexual și nu îi oferă credit pentru valoarea sa de a oferi conectare și profunzime între soți. Astfel, o relație sexuală reușită nu favorizează bunăstarea generală dintre cei doi, iar dificultățile în această zonă nu sunt adresate într-un mod benefic. În momentul în care nu se creează spațiul necesar pentru ca viața sexuală să contribuie sănătos în cadrul relației, intimitatea este evitată, iar partenerii pot avea de suferit.

Conștientizarea propriilor nevoi – recomandări și practici

Viața sexuală presupune nevoi diferite, grijă, explorare, atenție, comunicare, spontaneitate, iar stilul de relaționare al fiecărui partener influențează mult măsura în care aceasta se desfășoară. Este necesar să descoperim atât singuri, cât și împreună cu partenerul tiparele după care funcționăm în relație, ca mai apoi să încercăm să îmbunătățim aspectele mai puțin înfloritoare.

O practică utilă pe care o putem implementa se referă la conștientizarea propriilor nevoi emoționale și sexuale prin adresarea unor întrebări de introspecție: 

• Ce presupune intimitatea pentru mine?
• Interpretez actul sexual din prisma unei temeri sau a conectării?
• În ce moduri aș putea fi mai prezent/ă în timpul actului?
• Spun ”nu” atunci când simt?
• Vin către celălalt din obligație sau dorință de apropiere?

Am discutat modurile diferite în care persoanele pot interpreta actele sexuale și cât de mult acestea influențează satisfacția totală a relației, pentru fiecare în parte. Astfel, este important să explorăm tiparele pe care le avem și modalitățile de funcționare în raport cu viața sexuală, să ne dăm seama când patternurile noastre ne blochează nevoia de bază de relaționare și de intimitate autentică.

Bibliografie:

Bowlby, J. (1977). The making and breaking of affectional bonds: I. Aetiology and psychopathology in the light of attachment theory. The British journal of psychiatry, 130(3), 201-210.

Butzer, B., & Campbell, L. (2008). Adult attachment, sexual satisfaction, and relationship satisfaction: A study of married couples. Personal relationships, 15(1), 141-154.