Mind Education

Sfaturile, prietenele bune și căsniciile distruse

Fiți sincere: cât de des vi s-a întâmplat, în momente de cumpănă, să vă sfătuiți sau să vă plângeți prietenei cele mai bune (sau prietenelor) de cât de greu vă este cu soțul sau cât de mult v-a rănit? Și cât de des ați vorbit cu ea – sau cu ele – în loc să vorbiți cu el? – că „oricum el nu înțelege”, „am tot vorbit și degeaba!”. Bun, iar acum gândiți-vă bine: “sfaturile” astea au dus la o relație mai bună cu soțul? Dacă da, atunci ați primit un sfat bun. Dacă nu, atunci poate e cazul să vă gândiți la alte soluții. Mai puțin „prietenoase” și sfătoase.

sfaturi care distrug casnicia

De ce sfaturile prietenei cele mai bune sau ale mamei/soacrei nu te ajută?

În primul rând, pentru că ea aude doar povestea ta, nu povestea voastră. Aude cum te simți tu: cât de rănită, neapreciată, criticată te simți tu. Cum poate fi empatică prietena ta sau altcineva cu soțul tău când îi spui cât de urât te-a tratat și cum te-a rănit?! Vrei, nu vrei să o auzi, îi servești versiunea ta – și orice poveste are, întotdeauna, două “adevăruri”.

Așadar, ascultându-te doar pe tine, îi este greu – imposibil, de altfel – să facă altceva decât să îți dea dreptate sau să te sfătuiască cum să îi pui limite soțului (adică să-l pui la punct) sau să îi arați cât de mult greșește („trebuie să îl faci să înțeleagă, să îi explici tu cât de mult greșește)”.

Bine, bine, dar cu povestea lui cum rămâne?! Că, la rându-i, se simte rănit, respins, criticat, trădat, sufocat sau umilit? Cum se simte el știind că, orice ar face, tu ești tot nemultumită, în condițiile în care și el e la capătul puterilor. Că își dorește liniște și încă mai speră că veți fi bine, cumva. Și că încă își dorește să fiți împreună. NU unul împotriva altuia, de parcă ați fi dușmani.

Dar să revenim la confidenta ta: îți este prietenă și va simți cât de rănită ești și va duce cu greu durerea ta. Îți vrea binele și și-ar dori să scapi de durere. Să nu te mai vadă că suferi. Și, din păcate, care este cea mai simplă cale să scapi de suferință? Să scapi de el. NU?! Dacă el este cauza suferinței, atunci mai bine fără el… Iar asta pe fondul pe care tu însăți crezi – și cauți confirmări, ba chiar te agăți de ele – că nefericirea ta este cauzată de el.

Dar să trecem la un alt aspect la fel de important: prietena ta îți va da sfaturi în funcție de ce îi este ei bine, de cum se simte/s-a simțit ea. Cu alte cuvinte, sfaturile ei vor fi filtrate prin prisma propriilor ei relații, traume, eșecuri – iar subconștient îți va da sfaturile pe care și le-ar da ei însăși. Este despre ea și mai puțin despre tine. Sau, pur și simplu, îți va spune ceea ce vrei și cauți să auzi, cu rezultate cât se poate de păguboase și nocive. De aceea, e important ca în toată această ecuație să-ți reamintești, să dai filmul înapoi, dacă vrei, cum ai contribuit și tu la durerea și distanța care există între tine și soțul tău.

Nu în ultimul rând, și crucial: când vorbești cu altcineva decât cu soțul tău despre problema lui sau a voastră este, la propriu, o lipsă de loialitate. Punct! De aici se produce o ruptură, o deconectare greu de dres pe viitor. Sigur că îți e mai simplu să i te plângi prietenei, mamei, decât să rezolvi problema cu el, să te uiți la tine, la voi, la cum s-a ajuns acolo. Să încerci să faci tu ceva diferit. A pune pe tapet problemele voastre, în afara intimității cuplului, e un soi de trădare. Iar loialitatea într-un cuplu este… esențială. Ea dă siguranță și securitate relației. Iar loialitate înseamnă să aperi interesele partenerului. Întotdeauna și în orice circumstanță! Nu este o chestiune de cine are dreptate sau nu, nici de corectitudine. Este o chestiune de siguranță, dovada că ești acolo la bine și la greu. O dovadă de respect și iubire, în cel mai profund sens al cuvântului.