Singurătatea: Avem nevoie de cantitate sau de calitate în relații?

DEFININD SINGURĂTATEA:
Singurătatea este un subiect foarte des dezbătut în zilele noastre. Este mult mai mult decât un sentiment de disconfort; studiile anterioare au descris singurătatea ca fiind o boală, o cauză a multor afecțiuni atât psihice cât și fizice. Cu toate acestea, până acum a fost definită ca fiind un concept exact, cu o singură fațetă. O persoană fie se simte singură, fie nu. Având în vedere complexitatea relațiilor sociale actuale, este dificil să spunem cu exactitate cât de însingurat se simte un individ.
EXISTĂ MAI MULTE TIPURI DE SINGURĂTATE?
Un articol recent, publicat în Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology, ne sugerează faptul că singurătatea ar trebui împărțită în trei subcategorii, și anume:
1. SINGURĂTATE SOCIALĂ
Această categorie se referă la cantitatea relațiilor individului. Cei care suferă de singurătate socială sunt, de obicei, cei care nu au multe legături atunci când vine vorba de contextele sociale. Pot fi cei care nu se înțeleg foarte bine cu colegii de serviciu sau nu se află printre cei „populari” la școală. Cu toate acestea, singurătatea socială nu înseamnă inexistența unor relații profunde care aduc împlinire emoțională. Înseamnă doar lipsa unei rețele sociale foarte răspândite.
2. SINGURĂTATE EMOȚIONALĂ
La polul opus se află categoria de singurătate emoțională, care se referă la percepția asupra calității relațiilor individului. Prin urmare, afectează persoanele care au o multitudine de relații, dar acestea sunt superficiale. Singurătatea emoțională înseamnă lipsa unor relații intime, profunde, cu persoane cu care individul se simte în siguranță și apreciat pentru ceea ce este cu adevărat.
3. SINGURĂTATE EMOȚIONALĂ ȘI SOCIALĂ
Ultima categorie îi definește pe cei care pot fi denumiți, pe deplin, singuri. Se referă la persoanele care nu beneficiază nici de relații sociale numeroase și nici de relații intime care să le satisfacă nevoile emoționale.
CÂT DE MULT NE AFECTEAZĂ SINGURĂTATEA?
Rezultatele studiului derulat de Philip Ryland ne oferă un punct de plecare foarte bun pentru evaluarea tipurilor de singurătate și cum ne afectează acestea. Pe lângă măsurarea nivelului de singurătate, cercetătorii au măsurat și nivelul de anxietate și depresie și prezența stării de bine. După cum era de așteptat, cei care au făcut parte din categoria cu un nivel de singurătate scăzută (atât emoțională cât și socială) au avut rezultate crescute în evaluarea stării de bine, împreună cu nivele mai scăzute de anxietate și distres. Imediat după, a urmat categoria de de singurătate socială. Persoanele cu un nivel ridicat de distres emoțional și cu simptome caracteristice anxietății sau depresiei s-au încadrat în categoriile de singurătate emoțională și singurătate emoțională și socială.
CE NE SPUN ACESTE REZULTATE?
Când vine vorba de relații interpersonale, calitatea contează mult mai mult decât cantitatea acestora. Rezultatele ne arată că, într-adevăr, lipsa unei rețele sociale numeroase ne poate afecta starea de bine, dar nu într-atât de mult încât să cauzeze distres. În schimb, persoanele care suferă de singurătate emoțională au probleme mult mai accentuate în ceea ce privește sănătatea mentală. Lipsa unor persoane apropiate, cu care să menții relații de lungă durată și stabile, poate fi un factor major în ceea ce privește accentuarea stărilor de depresie și de anxietate. Încă un aspect care merită luat în considerare este faptul că majoritatea persoanelor care aparțineau acestei categorii erau de sex feminin, mai tinere decât media grupului, care nu se află într-o relație romantică și care au suferit traume pe parcursul copilăriei. Traumele suferite în copilărie pot fi un factor major în ceea ce privește dezvoltarea sentimentului de singurătate (pe ambele planuri).
BIBLIOGRAFIE:
Dan Russell, Social and Emotional Loneliness: An Examination of Weiss’s Typology of Loneliness