Te iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostit de tine!

„Nu mai e ca la început!”, „M-a rănit îngrozitor, cum am mai putea vreodată fi fericiți?”, „Parcă este alt om, nu îl mai recunosc”, „Eram convinsă că ce aveam noi era ceva special, deosebit, nu mi-am imaginat vreodată că voi simți atât de multă furie, durere și dezamăgire față de soțul meu.”, „O iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostit de ea, m-a dezamăgit, nu a fost alături de mine, sunt furios pe ea”.
Sunt doar câteva dintre afirmațiile pe care și le servesc partenerii sau dintre lamentările pe care le împărtășesc prietenilor. Și, vrem nu vrem să o recunoaștem, ele vin pe fondul luptei de putere dintre parteneri sau dintr-o neînțelegere a vârstelor reale ale vieții unui cuplu.
Dar să revenim: cât de des nu ați simțit că vă iubiți partenerul, dar că, undeva pe drum, s-a pierdut dorința, atracția, admirația, că v-ați plictisit, cumva, de el? Că vă irită ce spune sau cum vorbește și că începeți să aveți îndoieli că veți putea sta alături de el tot restul vieții și că o să va fie bine? Că nu mai este dragostea pe care ați trăit-o cândva: aveți îndoieli că îl mai iubiți sau o mai iubiți.
Dar ce este, în fapt, iubirea?
Sunt momentele în care eram îndrăgostit de celălalt și pluteam de fericire?
Cuplurile pe care le-am întâlnit povestesc despre aceleași momente frumoase, „speciale”, dar și despre aceleași greutăți – au aceleași întrebări esențiale. S-au îndrăgostit, apoi, neașteptat și dureros, au urmat certurile, deziluzia, îndoiala. Pentru cei mai fericiți apoi, iarăși înțelegerea și un… altfel de apropiere. Alții însă s-au certat abia după 2-3 ani de când s-au îndrăgostit, unii aproape imediat.
Pentru unii greutatea, certurile, răceala, distanța a durat puțin, pentru alții însă aproape o viață. Mulți au pus punct și au luat-o de la capăt în speranța unui partener mai „bun”, mai „potrivit” și, din păcate, deseori au sfârșit prin a fi la fel de dezamăgiți și s-au resemnat.
Și foarte foarte mulți, privind retrospectiv, și-ar fi dorit să știe mai multe despre cuplu și relații înainte de a avea greutăți, să aibă modele, să ceară ajutor. Să aibă cu cine vorbi, să primească un sfat bun.
Ce aștepți acum de la relația sau căsnicia ta?
Ce desparte acum multe cupluri este amăgirea, iluziile, convingerile și așteptările atât de mari asupra relației și partenerului. Căsnicia și partenerul par că „trebuie” acum să ofere totul. Reperul este cum mă simt alături de ea/el, ca și cum el sau ea este sursa fericirii și bunăstării mele. Atât de greșit! Atât de dureros pentru multe persoane singure și deznădăjduite: De ce să ne mai batem capul când totul pare atât de greu?
În realitate, cuplul are o viață a lui, crește, evoluează – fiecare dintre noi trecem prin aceste etape. Depinde de cum înțelegem etapele și cum le depășim. Iubirea este o alegere, mai ales atunci când ce simțim față de partener și relație este dezamăgire, furie, neîncredere, tristețe, plictiseală.
- Romantismul sau perioada de îndrăgostire. Este perioada de început, de curtare, în care partenerul pare să fie „perfect”, fără defecte sau dacă i le văd, îți par adorabile. Viața alături de el îți pare spectaculoasă, te simți atât de bine în preajma lui, degajă o energie minunată, fără mult efort. În realitate, este perioada în care îți proiectezi constant nevoile asupra partenerului și asupra ta fără să realizezi acest lucru. Ești îndrăgostit/ă și îți dorești o viață trăită cu acest sentiment. Pentru unele cupluri perioada romantică durează între 6 luni și 2-3 ani.
- Deziluzia și lupta pentru putere. Iluziile se risipesc, începi să îl cunoști pe cel iubit cu defectele lui. Ba mai mult, începi să fii din ce în ce mai atent și vigilent la defectele și cusururile partenerului. Ajungi la dezamagire. „Promisiunea perfecțiunii” se spulberă încetul cu încetul. „Luna de miere este pe sfârșite”, te simți încă îndrăgostit, dar simți și dezamăgire: „nu este așa cum am crezut”. Te simți nesigur în relație, ai îndoieli, și simți nevoia să te aperi – iar asta e momentul în care intri în lupta pentru putere. Dai vina pe partener și speri ca el să se schimbe. Asta pare să fie „soluția” la nefericirea ta. Orice relație cu un real atașament trece printr-o „luptă pentru putere”, important este să o conștientizăm și să ieșim din ea. Apar criticile, reproșurile, judecata, manipularea, atacul, retragerea, răceala. Anxietatea, furia. Multe cupluri ori rămân în relație și se rănesc unul pe celălalt pentru că nu înțeleg ce li se întâmplă, ori aleg să se despartă, cu speranța că vor întâlni un partener „mai bun”, „mai iubitor”.
- Conștientizarea și înțelegerea. Este etapa în care cuplurile ajung să înțeleagă de ce s-au rănit unul pe celălalt, să își asume propriile greșeli și defecte. Să își ceară iertare și să reconstruiască relația asumat, conștient. Au depășit etapa de „tu ești de vină, tu trebuie să te schimbi!”. Înțeleg cum trecutul lor le-a influențat modul în care au reacționat în situații de nesiguranță și aleg să nu își mai atace partenerul. Se reapropie cu respectul și înțelegerea diferențelor de gen și a nevoii de autonomie și intimitate.
- Crizele și greutățile cuplului. Orice cuplu trece și prin momente critice – boala unui copil, pierderea locului de muncă, infertilitate, plecarea copiilor de acasă, decese – sau alte evenimente externe cuplului care pun o mare presiune pe orice relație, oricât de solidă ar părea. Cum facem însă față stresului depinde, în mare măsură, și de cât de în siguranță și de cât de mult sprijin avem sau primim din partea partenerului. În vremuri grele avem nevoie de și mai multă grijă pentru relație. De altfel, la greu își arată un cuplu cu adevărat măsura, iubirea, trăinicia.
- Iubirea matură, frumoasă, satisfăcătoare. Momentele de criză îi ajută pe mulți să evolueze: să aibă și mai multă încredere în relație și partener. Partenerul e acolo pentru noi. Și noi îi suntem alături. Ajungem să iubim cu maturitate, frumos, realist, cu tandrețe , înțelepciune și pasiune. Vă doresc să ajungeți în acest punct al relației, să iubiți frumos, responsabil și matur. Cu multă pasiune, dar și realism.