Mind Education

Te iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostit de tine!

„Nu mai e ca la început!”, „M-a rănit îngrozitor, cum am mai putea vreodată fi fericiți?”, „Parcă este alt om, nu îl mai recunosc”, „Eram convinsă că ce aveam noi era ceva special, deosebit, nu mi-am imaginat vreodată că voi simți atât de multă furie, durere și dezamăgire față de soțul meu.”, „O iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostit de ea, m-a dezamăgit, nu a fost alături de mine, sunt furios pe ea”.

Sunt doar câteva dintre afirmațiile pe care și le servesc partenerii sau dintre lamentările pe care le împărtășesc prietenilor. Și, vrem nu vrem să o recunoaștem, ele vin pe fondul luptei de putere dintre parteneri sau dintr-o neînțelegere a vârstelor reale ale vieții unui cuplu.

Dar să revenim: cât de des nu ați simțit că vă iubiți partenerul, dar că, undeva pe drum, s-a pierdut dorința, atracția, admirația, că v-ați plictisit, cumva, de el? Că vă irită ce spune sau cum vorbește și că începeți să aveți îndoieli că veți putea sta alături de el tot restul vieții și că o să va fie bine? Că nu mai este dragostea pe care ați trăit-o cândva: aveți îndoieli că îl mai iubiți sau o mai iubiți.

Dar ce este, în fapt, iubirea?

Sunt momentele în care eram îndrăgostit de celălalt și pluteam de fericire?

Cuplurile pe care le-am întâlnit povestesc despre aceleași momente frumoase, „speciale”, dar și despre aceleași greutăți – au aceleași întrebări esențiale. S-au îndrăgostit, apoi, neașteptat și dureros, au urmat certurile, deziluzia, îndoiala. Pentru cei mai fericiți apoi, iarăși înțelegerea și un… altfel de apropiere. Alții însă s-au certat abia după 2-3 ani de când s-au îndrăgostit, unii aproape imediat.

Pentru unii greutatea, certurile, răceala, distanța a durat puțin, pentru alții însă aproape o viață. Mulți au pus punct și au luat-o de la capăt în speranța unui partener mai „bun”, mai „potrivit” și, din păcate, deseori au sfârșit prin a fi la fel de dezamăgiți și s-au resemnat.

Și foarte foarte mulți, privind retrospectiv, și-ar fi dorit să știe mai multe despre cuplu și relații înainte de a avea greutăți, să aibă modele, să ceară ajutor. Să aibă cu cine vorbi, să primească un sfat bun.

Ce aștepți acum de la relația sau căsnicia ta?

Ce desparte acum multe cupluri este amăgirea, iluziile, convingerile și așteptările atât de mari asupra relației și partenerului. Căsnicia și partenerul par că „trebuie” acum să ofere totul. Reperul este cum mă simt alături de ea/el, ca și cum el sau ea este sursa fericirii și bunăstării mele. Atât de greșit! Atât de dureros pentru multe persoane singure și deznădăjduite: De ce să ne mai batem capul când totul pare atât de greu?

În realitate, cuplul are o viață a lui, crește, evoluează – fiecare dintre noi trecem prin aceste etape. Depinde de cum înțelegem etapele și cum le depășim. Iubirea este o alegere, mai ales atunci când ce simțim față de partener și relație este dezamăgire, furie, neîncredere, tristețe, plictiseală.