Terapia de cuplu care poate să dăuneze: la ce să fim atenți?
Așa cum am aflat din newsletter-ul ”Despre terapia care destramă relații și căsnicii”, există cazuri concrete în care terapia de cuplu administrată neatent a condus mai degrabă la ruperea unei relații frumoase consolidate de către cei doi. În cadrul acestor ședințe, specialiștii au abordat cu judecată experiența celor din cabinet, fără să dea spațiu relației să crească și fiecăruia să își asume rolul necesar în evoluție.
Atât în rolul de clienți, cât și cel de terapeuți este nevoie să acordăm mai multă grijă și atenție asupra acestui subiect. Pentru clienți, sugestia mea este să ne încredințăm relația în mâinile unui terapeut care crede în relațiile de iubire și le promovează, fără să vorbească dintr-un rol de expert și să judece o anumită parte.
Ce aspecte din discursul terapeutic pot pune în pericol relația?
- Credința că relația nu merită salvată
Deseori, terapeuții care au mai multă experiență în consilierea individuală asistă cupluri, însă orientarea lor este pe nevoile și dorințele fiecăruia în parte, fără să ia în considerare într-un mod integrativ relația și necesitățile acesteia. Astfel, apar întrebări de tipul ”Ce te mai ține în relație având în vedere toate dificultățile?”, ”De ce mai lupți pentru asta?” și o serie de fraze menite să încurajeze separarea. Din păcate, specialiștii cred că în aceste moduri pun binele clientului pe primul loc, dar relația pierde și implicit și persoana care este asistată.
- Tendința de a-l diagnostica pe partener
În munca 1 la 1 este foarte ușor ca terapeutul să fie ”prins” înspre a înclina balanța într-o anumită direcție și să o blameze pe cealaltă. Când vorbim despre terapia de cuplu nu putem vorbi despre o parte vinovată și una care are dreptate. Și totuși, apare deseori situația în care ședințele de terapie se transformă în acuzarea celui absent din cameră și atribuirea acestuia o serie de atribute mai puțin plăcute.
- Sugerarea divorțului/separării ca fiind cea mai bună alternativă
Indiferent de expertiza clinică și anii de experiență avuți, terapia de cuplu implică și valorile și credințele celui care o practică. Dacă aceștia valorizează puternic individualismul și nu cred în importanța angajamentului de tipul ”la bine și la greu”, vor avea o tendință mai mare de a eticheta anumite situații ca fiind ”toxice” și de a sfătui clienții să iasă din ele, fără să îi încurajeze să își asume munca de a salva și restaura ce încă poate fi păstrat.
- Oferirea unor prescripții de tipul ”el/ea nu se va schimba”
Așa cum am menționat anterior, capcana în care cad unii terapeuți de a se alia cu clientul și de a-l portretiza pe partener ca fiind personajul negativ nu ajută. Dacă ne uităm dintr-o perspectivă mai amplă, ambii parteneri contribuie la dinamica actuală a cuplului, astfel că nu putem plasa responsabilitatea doar într-o anumită zonă.
- Căutarea unor rele intenții în spatele comportamentului partenerului
În momentul în care în ședințele individuale sunt căutate împreună motivele răutăcioase din spatele acțiunilor partenerului, se rupe o parte din încrederea în cuplu. Clientul este încurajat către îndreptățire, către a-l acuza pe cel cu care este într-o relație de toate neajunsurile și se produce un dezechilibru. Clientul care a fost la terapie vine cu mai multă forță în a-l blama pe cel din fața lui, convins de propria-i dreptate.
- Sugerarea ideii că partenerii nu au fost o pereche potrivită chiar de la început
Un terapeut care are în vedere cuplul și se asigură că promovează relația este unul care valorifică diferențele dintre cei doi și îi încurajează să se uite la ele dintr-un alt spațiu. Atunci când punctăm ce nu au în comun cei doi și sugerăm că nu a fost niciodată o idee bună să fie împreună este ca și cum le frângem aripile. Poate fi trist și dureros ca o persoană văzută drept specialist să dea un astfel de verdict asupra relației.
Genul acesta de fraze și abordări au fost asociate cu rezultate slabe în ceea ce privește prosperitatea relațiilor de cuplu. Nu este luat în vedere binele relației, care înglobează și binele individual.
Ca terapeuți, este important să onorăm relațiile și experiențele de viață ale oamenilor din fața noastră. Să putem oferi speranță că există relații frumoase, dar care necesită efort și asumare. Este esențial ca din acest rol să sprijinim atât relația, cât și planul individual, dar fără să prioritizăm doar nevoile personale și să încurajăm astfel ruptura.
*Articolul de față nu se referă la situațiile de abuz, în care într-adevăr este foarte important să încurajăm persoanele să ia deciziile cele mai benefice siguranței și sănătății proprii.
