Trebuie să mă sacrific mereu pentru a fi o mamă bună?

Foarte multe mame cred că, pentru a le oferi dragoste copiilor lor, e nevoie de sacrificiu. Este adevărat că, odată cu venirea pe lume a unui copil, viața se schimbă. Sunt momente în care te vei simți obosită, poate furioasă sau frustrată. Însă este oare sacrificiul mamei o soluție?

Domnica Petrovai vorbește pe această temă într-un articol pe care îl puteți citi pe Mămicile Iubesc. Reproducem mai jos câteva fragmente:

Sacrificiul, ca și perfecționismul, este una din formele prin care, în trecut, am învățat să facem față durerii. Așa era și mama, avea grijă de toți, mai puțin de ea. Și acum mă văd cum fac același lucru, și mi-am promis că eu nu voi face la fel. Mereu m-am simțit vinovată pentru că renunță la ea pentru noi și parcă nu o puteam mulțumi.

Oare copilul are nevoie de o mamă „perfectă”, care îl pregătește pentru o lume „fără greșeală”, o lume în care momentele de teamă sau tristețe sau furie să fie „greșeli”?

Cum pot să am grijă de mine când sunt mai tot timpul singură cu copilul? Și nu pot merge la sport, să mă plimb, să dorm sau să mă relaxez? Unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care eu ca mamă și terapeut le-am înțeles și le recomand mamelor este compasiunea. Să te privești cu compasiune în orice moment greu, când spaima, îngrijorările sau furia te copleșesc. Să le simți, să le trăiești (lucru greu de altfel), să nu fugi de ele în minte, gânduri. Să nu stai în compania gândurilor care îți amplifică și mențin o suferință zadarnică: „Nu mă descurc, nu voi fi o mamă bună, dacă se întâmplă ceva rău copilului meu?”.