Viața de după abuzul narcisic

În luna noiembrie, Domnica Petrovai a răspuns la câteva întrebări pentru Elle România, într-un articol semnat de Cătălina Cristescu. Iată mai jos câteva fragmente:

Spunem cu ușurință despre cineva că e narcisic. Dar ce caracterizează cu adevărat o persoană narcisică? Cum o identificăm?

Trăsăturile narcisiste le regăsim pe un continuum, de la situații de viață punctuale în care reacționăm cu îndreptățire și egocentrism, până la un pattern care devine din ce în ce mai rigid. Adesea, când spunem despre cineva că este narcisist, cel mai probabil observăm că nu își asumă responsabilitatea,  are tendința de a controla și manipula, dă vina pe ceilalți, este lipsit de empatie reală, se percepe ca o „victimă”, are atitudini de grandomanie, negativism și o mare dificultate de a răspunde nevoilor tale dacă nu îi sunt lui de folos. Se simte rănit ușor, ia foarte personal feedback-urile și tolerează cu foarte mare dificultate disconfortul din relații, motiv pentru care se și retrage emoțional și devine punitiv. Pe de altă parte, persoana narcisistă grandomană, pentru că are nevoie de multă validare externă, apreciere și aprobare își va exersa abilitățile de comunicare și de a fi vizibil/ă și putem vedea cu ușurință acest lucru datorită rețelelor sociale. Primesc foarte multe link-uri, au mulți admiratori/admiratoare și asta le hrănește grandomania. Se  simt din ce în ce mai speciali și atenția publică îi face să fie și mai puțin receptivi la feedback-urile negative pentru că sunt incongruente cu mesajele de apreciere primite.

Manipularea este prezentă fără să o recunoști imediat și pentru că sunt persoane care sesizează punctele vulnerabile ale celorlalți cu ușurință și se folosesc de ele. Machiavelismul este o trăsătură a celor cu narcisism grandoman. Se folosesc de oameni pentru a-și atinge propriile obiective de imagine și statut. Dacă se simt atacați, îți spun imediat ce ai greșit tu și ce ar trebui să schimbi tu. El nu se percepe ca având o contribuție. Foarte relevate sunt conflictele și conversațiile dificile. O conversație dificilă cu el se încheie adesea cu tine vinovată, și cu el nemulțumit, chiar dacă tu ai inițiat discuția pentru a-i da un feedback sau a-i vorbi despre o nevoie de a ta. Reproșul lui este că tot timpul este vorba despre tine, deși lucrurile stau complet pe dos. După un conflict, începi să ai îndoieli de sine și sfârșești prin a te gândi doar la ce ai greșit tu și ce ai putea face mai bine. O relație sănătoasă înseamnă reciprocitate și asumare din partea ambilor, însă cu o persoană narcisică, va fi mereu despre el și cum tu nu ai răspuns nevoilor lui. Conversațiile dificile și conflictele într-o relație de încredere îi apropie pe cei doi pentru că fiecare își asumă propria contribuție și după conflict nu sancționează partenerul prin retragere emoțională.

Cum să gestionăm la maturitate relația cu părintele narcisic?

Cu așteptări realiste și cu efortul constant de a pune granițe sănătoase față de comportamentele lor de control, intruzivitate, învinovățire permanentă. Tu nu ești recunoscător pentru ce ți-au oferit și abuzul emoțional continuă și la maturitate din păcate. Cel mai dificil și dureros este să recunoști că ai crescut alături de un părinte narcisist și că acest lucru te-a afectat profund. Să îți dai voie să-ți trăiești pierderea a ceea ce nu ai primit și să te vindeci. Vindecarea înseamnă recăpătarea încrederii în sine, a granițelor personale, a acceptării de sine și a conectării cu propriile nevoi. Uneori acest proces nu trebuie să se încheie cu iertarea părinților, ci cu vindecarea traumei emoționale. Și îți dai seama de acest lucru când începi să devii mult mai asumat în relații, fără îndreptățire și învinovățire, cu o identitate proprie și putere personală.

Ne-am îndrăgostit de un bărbat narcisic. În acest context cum arată relația de cuplu?

În relația de cuplu trăiești confuzie și ambivalență, nu mai știi ce este real și îți pierzi încrederea în judecata ta, pe de o parte etapa de curtare o simți „specială” și simți că ai primit mult și nu îți vine să crezi că el te-a ales pe tine, însă începi să simți și nesiguranță și neîncredere. Sau primii ani pot fi mult mai buni, însă relația se deteriorează în timp, mai ales atunci când tu începi să ai nevoie de el. Fie după ce apar copiii, fie o problemă de sănătate sau o experiență în care resursele tale de a avea grijă de tine sunt limitate.

Observi tendința de a te critica și de a fi în control, simți că te pierzi în relație, îți pierzi identitatea însă devii din ce în ce mai dependentă de el. Conflictele sunt cele mai relevante. Retragerea emoțională după un conflict este un semn de egocentrism, adică nu-ți vorbește și se detașează emoțional de tine. Este modul în care el „pedepsește” și sancționează comportamentul tău, fără nici un fel de asumare și empatie. Nu tolerează feedback-ul negativ sau recunoașterea greșelilor, și în timp apar și umilințele, critica în public și devalorizarea ta. Are mai tot timpul nevoie de recunoaștere, validare și apreciere și rolul tău este de a-i susține această imagine de sine. Expunerea emoțională sau vulnerabilitatea reală pentru ei este amenințătoare și este și motivul pentru care refuză cel mai adesea terapia sau conversațiile despre contribuția lor în relație. Relația, din punctul lor de vedere, este doar eșecul tău.

Un partener narcisic are tendința de a te izola de prieteni, familie, colegi pentru a menține controlul. Și pentru că nu vrei să-l „superi” și vrei să eviți conflictele renunți la o mare parte din viața ta, însă izolarea îți amplifică insecuritățile și șansa să recunoști abuzul emoțional. Nu spui nimănui ce trăiești, din rușine, îndoială și din dorința de a-i fi lui loială.

Abuzul emoțional în cuplu este foarte greu de recunoscut, pe de o parte pentru că există și amintirea experiențelor foarte plăcute, „speciale” și te aștepți ca ele să revină, și beneficiile alături de un partener narcisic, un anumit statut, poziție socială sau sentimentul că ești alături de un bărbat „special”, fie ai îndoieli în ceea ce te privește și nesiguranțele tale îți creează și mai multă confuzie. Este și motivul pentru care desprinderea de un partener narcisic este foarte dificilă și ori de câte ori îi pui granițe și îi dai un feedback negativ tensiunile și conflictele cresc. Chiar și atunci când există infidelitate din partea partenerului, emoțională, sexuală sau financiară, recunoașterea abuzului este dificilă din cauza neîncrederii.

Cum ne revenim după despărțire și abuzul narcisic?

Vindecarea după o relație cu un partener narcisic are nevoie de mult timp, și pentru că trauma dobândită este profundă și recăderile sunt frecvente. Adesea, femeia își reamintește momentele plăcute și are tendința de a reveni în relație și „uită” abuzurile emoționale, este preocupată de ce a greșit ea în relație și cum ar putea să facă să meargă relația. Ruminațiile, adică gândurile și analiza trecutului și a relației consumă mare parte din energie. Recunoașterea propriilor răni și a abuzului înseamnă un proces de minim 2-3 ani cu sprijinul unui specialist în narcisism și traumă și familia, și prieteni loiali și iubitori alături. Dacă sunt și copii implicați, atunci vindecarea va fi mult mai dificilă pentru că rămâi conectat cu partenerul abuziv și controlul, manipularea vor continua și se vor amplifica o perioadă. Vă recomand să cereți ajutor, este o experiență mult prea tulburătoare să o puteți înțelege, recunoaște și vindeca singură.

Dar dacă totuși nu dorim să punem punct relației? Ce e de făcut pentru a ne proteja și a fi fericiți alături de un narcisic? Se poate?

Dacă vorbim de o tulburare de personalitate de timp narcisic, atunci nu este posibilă o relație non-abuzivă alături de el. Dacă vorbim de trăsături de personalitate narcisice atunci doar cu ajutor de specialitate, îndreptățirea, criticismul și controlul pot să se reducă, însă după un proces terapeutic de lungă durată, însemnând minim 3 ani. Important este să nu cazi în capcana „salvării” sau să te resemnezi. Dacă aveți și copii, cel mai probabil și ei sunt într-o mare suferință și devin vigilenți la cum se simte tatăl și cum ar putea evita răbufnirile lui de furie.

Ce spune despre noi predilecția pentru prieteni și parteneri de cuplu narcisici?

Persoanele cu anumite trăsături au „chimie” și atracție atât pentru prieteni, iubiți sau colegi narcisici și sunt câteva „semnale de alarmă”:

1) persoanele foarte empatice sunt atrase de aparenta sensibilitate a bărbatului sau prietenului narcisist;

2) nevoia de a-l „salva” emoțional, profesional și/sau financiar;

3) convingerea că „iubirea învinge orice” și tu poți prin „iubirea și bunătatea ta” să vindeci rănile emoționale ale bărbatului sau prietenilor;

4) ești o fire care iartă ușor și ești înțelegătoare;

5) ai trăit într-o familie cu părinți narcisici și ești familiarizată cu o iubire și relații abuzive.

Îndreptățirea și narcisismul se mențin prin atitudinea fiecăruia dintre noi când nu dăm feedback și nu putem limite clare. Insecuritățile noastre devin zone întunecate care ne influențează judecata și percepțiile asupra celorlalți și cădem în capcana de a menține îndreptățirea unui prieten, coleg sau iubit. Cu cât devenim mai conștienți de noi, ne înțelegem mai profund și ne înconjurăm de oameni capabili de relații de încredere și siguranță, cu atât șansele să ne atragă suferința și egocentrismul scad. 

Citește întreg articolul în revista Elle, ediția noiembrie 2020.