Se spune că paza bună trece primejdia rea.

Dar ce se întâmplă când primejdia nu este atât de „primejdioasă” pe cât pare?

Sau când te focusezi atât de mult pe protecție încât nu mai ai timp să trăiești?

Personal, consider că sunt un om precaut. Atât de precaut încât port centura de siguranță chiar și pe bancheta din spate a mașinii.

În teorie, este indicat să procedezi așa. (Altfel de ce au fost montate centuri de siguranță pentru pasagerii din spate?)  

În realitate, pot număra pe degetele de la o mână toți oamenii care mi-au spus că fac același lucru.

Nu există o linie clară între a fi precaut și a fi îngrijorat la un nivel exagerat și nesănătos. Depinde în mare parte de context și de felul în care evaluezi pericolul.

Sunt momente în care precauția și comportamentele prin care căutăm să prevenim posibile pericole interferează cu viața de zi cu zi. De exemplu, când eviți să călătorești cu avionul de teama unui accident sau te gândești să nu mai mergi la muncă pentru că doi colegi au răcit.

Și atunci merită să te întrebi ce se ascunde de fapt în spatele acestor griji exagerate?

Anxietate sănătoasă vs. anxietate nesănătoasă

De la centuri de siguranță și căști de protecție, până la dezinfectanți și mânuși chirurgicale, este clar că oamenii au fost mereu preocupați să dezvolte strategii și unelte prin care pot evita pericolele.

Și asta pentru că încă din preistorie, oamenii au învățat în moduri foarte brutale că nu poți înfrunta orice pericol. De multe ori, cei care erau mai precauți, aveau șanse mai mari de supraviețuire.

Cu alte cuvinte, anxietatea este în esență utilă, mai ales când vine vorba de a preveni pericole care îți amenință integritatea fizică și emoțională.

Doar că în zilele noastre este puțin mai dificil să găsești doza potrivită de anxietate. Prea puțină precauție și riști să iei decizii pripite și să te pui în situații periculoase. Prea multă, și ajungi să pierzi timp și energie îngrijorându-te de situații periculoase care probabil nu există (sau au o probabilitate infimă de a se întâmpla).  

Cred că în ultima vreme, am văzut cu toții ce înseamnă precauția dusă la extrem – haos, confuzie, dezinformare, și o stare generală de agitație contraproductivă.

Doar că pentru a detensiona atmosfera, este nevoie de o schimbare la nivelul mentalității fiecăruia dintre noi.

Anxietatea și nevoia de control

Nevoia de control este o nevoie fundamental umană.

Teoretic, atunci când controlăm mediul în care existăm, putem cultiva siguranță și preveni situațiile care ne-ar strica starea de bine.

Problema apare atunci când încercăm să controlăm incontrolabilul. Și sunt multe situații parțial sau complet incontrolabile – dezastre naturale, epidemii, accidente și lista poate continua.

Realitatea este că avem mai puțin control decât ne imaginăm că avem. Un adevăr cu care ne este adesea dificil să trăim.

De fapt, pentru unii dintre noi, lipsa controlului și interpretările exagerate ale pericolului generează stări intense de anxietate și îngrijorare.

Și ce facem în acele momente?

Simplu, căutăm și mai mult să controlăm situația sperând că anxietatea va dispărea atunci când vom lua suficiente măsuri de precauție.

Doar că toate îngrijorările și măsurile de precauție din lume sunt inutile în fața unei situații incontrolabile. Astfel, tot ce facem este să ne adâncim sentimentul de vulnerabilitate și neputință.    

Din fericire, există alternative!

Răspunsul se află tot la tine

Așa cum spuneam și mai devreme, echilibrul dintre anxietatea sănătoasă și precauția dusă la extrem stă în propriile interpretări ale pericolului.

De multe ori, ajungem să ne îngrijorăm aproape inconștient, fără să evaluăm realist „pericolul” care declanșează anxietatea.

Acesta este motivul pentru care managementul anxietății necesită o schimbare de perspectivă și atitudine.

Mai exact, acceptăm anxietatea ca parte din spectrul nostru emoțional și totodată evaluăm cât se poate de conștient și realist situațiile care o declanșează.

• Care sunt șansele ca evenimentul care mă îngrijorează să se întâmple?
• Este îngrijorarea mea bazată pe dovezi clare?
• Cât de credibile sunt sursele/persoanele care îmi spun că situația este alarmantă?
• Și dacă s-ar întâmpla catastrofa pe care mi-o imaginez, cât de rău ar fi?

Să gestionezi mai bine îngrijorările presupune efort constant. Înseamnă să „diseci” fiecare eveniment sau situație și să le evaluezi pe baza a ceea ce spune rațiunea, nu anxietatea.