Ce înseamnă noul „embodiment” și la ce ne ajută?

În ultimii ani, dinspre cultura occidentală importăm tot mai mult termenul englezesc embodiment. Pe românește nu am găsit o traducere care să-i cuprindă înțelesul (încorporat, întrupat, întruchipat, sunt destul de limitative), iar sensul cuvântului este unul care se dezvoltă odată cu domeniile în care îl întâlnim.

Ce înseamnă embodiment?

Conceptul își are rădăcinile în arte marțiale, dans, yoga și meditație, body therapy, teatru și improv. Este folosit pentru a distinge între o abordare mai profundă a corpului și o perspectivă care se concentrează doar pe activitatea sa mecanică, fitness și atlecitism. Descrie experiența subiectivă a corpului ca un aspect integrat al întregii ființe, nu doar ca pe materie anatomică (celule, oase, mușchi, organe). Corpul viu, ca având un sens mai profund și generativ decât corpul fizic. Este ideea că trupul nostru e mai mult decât doar un mijloc de transport pentru creier, e o parte importantă din ceea ce suntem și din transferul constant în relațiile cu oamenii, munca și spațiile fizice sau virtuale în care ne trăim viețile.

Când ne uităm la un corp în mișcare, vedem istoria acelui om și, chiar dacă oamenii sunt sau nu conștienți de predispozițiile lor, vedem și viitorul. Obiceiurile, convingerile, trăirile noastre se văd în felul în care ne mișcăm corpurile.

Într-un sens mai larg, to embody something înseamnă că după ce ai înțeles în mod rațional un anumit concept, l-ai asimilat într-un plan mai adânc – emoțional, corporal, social – iar acum e parte din tine.

Dihotomia minte-corp

De fapt, oamenii au știut intuitiv dintotdeauna că nu există o separare reală între minte și corp. În tradiții asiatice precum meditația și artele marțiale s-a lucrat de la începuturi cu corpul-minte, iar studiile recente confirmă înțelepciunea intuitivă conform căreia gândirea, emoția, percepția, intuiția, sunt funcții ale corpului. Ele au o manifestare fizică, chimică sau hormonală, care poate fi urmărită în activitatea cerebrală sau în restul trupului. Este util și necesar să putem distinge o idee de o emoție sau de o senzație, dar în același timp să recunoaștem că ele fac parte din același flux al experienței interioare.

Cunoaștere, vindecare și evoluție prin integrare corporală

Pentru că mișcarea conștientă accesează zonele memoriei afective, lucrul cu corpul (în scop terapeutic, de dezvoltare sau artistic) determină descoperiri mai profunde și schimbări de durată mai lungă decât abordările pur cognitive, indiferent dacă ești o persoană cu inteligență kinestezică/motrică sau nu. Ne ajută să ajungem rapid în inima problemelor și să transferăm descoperirile în toate domeniile din viața noastră.

Inteligența corporală integrată este alcătuită din mai multe abilități ce se cultivă și exersează, cum ar fi  conștientizarea și simțirea senzațiilor interioare (propriocepție), centrare, atenție clară (mindfulness), conectare, procesare și auto-reglare emoțională (echilibru dinamic), prezență personală, conștientizare socială, reziliență. Aceste practici se regăsesc în artele marțiale (thai ci a devenit popular), dans (contemporan, authentic movement, conscious dance etc), yoga și meditație (scanarea corpului), body therapy, teatru și improv. Învățăm să ascultăm mesajele care ne spun ce simțim și ce avem de făcut ca remediu pentru senzații și emoții dificile. Primim indici de la mușchi, organele de simț externe, interne, de la încheieturi, receptorii pentru gravitație, de la  organele viscerale, și permitem propriile mecanisme de auto-vindecare ale corpului să-și facă treaba (de exemplu, tremuratul sau alte impulsuri și reflexe corporale de descărcare de după un accident sau alte experiențe traumatice, ne pot scuti de repercursiunile ulterioare ale sindromului post-traumatic).

Într-un prezent dominat de algoritmi în care cea mai mare parte din energia noastră este în gânduri (ruminații, obsesii, îngrijorări excesive, iluzii, suferință nenecesară), această capacitate ne ajută și influențează în toate zonele din viața noastră, de la sănătate generală, la starea mentală, la relații și sens, în a avea resurse în lupta pentru cauze sociale.  Când accesăm senzațiile și emoțiile cu claritate, îngrijorarea e diminuată, făcând loc creativității și coerenței sensului. În loc de gândire obsesivă și regret, ne deschidem experienței de apreciere și recunoștință din momentul prezent. Auto-conștientizarea reflexivă presupune să observ, să mă împrietenesc și să răspund experienței, decât să reacționez și să reprim.

Câștigăm, prin conștientizare, capacitatea de a simți ambientul senzațiilor fizice, a energiei libere și a vitalității cum ne pulsează prin corp. Minte și corp, gând și emoție, psihic și spirit, sunt ținute laolaltă, într-o unitate nediferențiată a experienței. Dacă ne uităm cu atenție curioasă, în interiorul corpului nostru găsim o sursă infinită de revelații. E un fel unic de a reveni la instinctele primitive și a le trăi jocul, de a cunoaște părți din noi înșine pentru prima oară. Cu vitalitate, flow, culoare, și creativitate. E felul în care știm că suntem vii, înrădăcinați în capacitatea noastră de a simți prin experiență directă realitatea fizică a vieții, întrupată în senzațiile corporale.

Care sunt urmările atunci când suntem disembodied?

În plan individual, ne detașăm de viața din noi și de dincolo de noi, ne vulnerabilizăm la boli, afecțiuni mentale și emoționale. În plan socio-politic și economic, ”liderii” construiesc sisteme precare, injuste, care ne costă pe toți. Pentru că dacă nu îți simți corpul, deși ești capabil de raționament moral, e greu să simți empatia: cruzimea este o urmare a detașării. Dacă nu simți viața care pulsează în interiorul tău, nu ai acces la legătura continuă între tine și ceilalți, între tine și planetă. La faptul că ești parte din natură și din experiența celorlalți. Restul oamenilor și natura pot deveni lesne ceva de controlat și dominat.

Când ne deschidem atenția și în interiorul corpului nostru, învățăm să integrăm și să acordăm valoare atât rațiunii cât și compasiunii, și să depășim etapa în care vedem mintea separată de corp și de emoții, în care ne vedem separați de cei pe care îi iubim, și mai ales de cei pe care nu-i iubim. Cred că putem face multe cu acest ”embodiment”, e o direcție de care pare că avem cu toții nevoie profundă, și sper să asimilăm termenul și practicile în cultura noastră cât mai mult.

Bibliografie:

Amanda Blake – Your Body Is Your Brain_ Leverage Your Somatic Intelligence to Find Purpose, Build Resilience, Deepen Relationships and Lead More Powerfully-Trokay Press (2018)

Peter A. Levine, Gabor Mate – In an Unspoken Voice_ How the Body Releases Trauma and Restores Goodness-North Atlantic Books (2010)

Gabor (M.D.) Mate – When the Body Says No – The Cost of Hidden Stress-Alfred A. Knopf (2003)

Robert M. Sapolsky – Why Zebras Don’t Get Ulcers_ An Updated Guide To Stress, Stress Related Diseases, and Coping, 3rd Edition (2004)