Conflictul în cuplu: ce putem face pentru a diminua reacțiile intense?
Așa cum am discutat în articolul anterior, poate fi dificil să interacționăm cu partenerul, atunci când propriile vulnerabilități se activează și intrăm într-o dinamică de atac-apărare. Un astfel de impas poate escalada rapid, iar dacă nu avem resursele pentru a ne diminua reactivitatea, conflictul poate să pară ieșit de sub control. Cel mai important pas este să învățăm să îl surprindem în fazele incipiente, pentru a ne permite să interacționăm din acel spațiu de iubire.
Care sunt pașii pe care îi putem face?
Orice schimbare pleacă de la conștientizarea realității prezente și înțelegerea tiparelor care hrănesc conflictul. Cuplul are nevoie să colaboreze pentru a identifica împreună modul optim de funcționare, dincolo de interacțiunile care produc suferință acum.
- Observarea dinamicii actuale
Poate fi foarte ușor să fim atrași în ciclul vulnerabilităților, fără să ne oprim atenția și asupra tiparelor care ne determină să interacționăm cu celălalt în acest fel. Recomandarea este să pornim de la evenimente specifice, certuri recurente la un nivel de ansamblu, care să poată surprindă acest ”dans”. De exemplu, dacă deseori conflictul escaladează atunci când se atinge subiectul de control, suspiciune, gelozie pot să explorez ce se întâmplă: partenerul vine mult către mine, mă simt în pericol, mă retrag, lucru ce îi întărește lui vulnerabilitățile inițiale.
- Înțelegerea impasului
În ce situații apare cel mai frecvent dinamica de conflict? Când mă simt foarte reactiv? Ce elemente intensifică puternic conflictul dintre noi? Este important să înțelegem cum a pornit, ce îl potențează și ce îl menține în prezent.
- Schimbarea perspectivei asupra conflictului
Dacă ne privim unul pe celălalt ca fiind dușmani, este mult mai greu să ajungem la o interacțiune favorabilă și putem să ne pierdem din nou în dinamica de mai devreme. Însă, avem alternativa de a ne uita la acest ciclu al vulnerabilităților ca fiind inamicul comun și împreună putem găsi o cale de a-l gestiona.
- Dezvoltarea curiozității
De cele mai multe ori, presupunem ce este mai rău în contextul unui conflict. Facem presupuneri (eronate deseori) despre intențiile partenerului, îl acuzăm de lucrurile care nu merg bine, ajungând să stagnăm în aceeași dinamică. Propunerea mea este să ne privim partenerul și relația prin niște ochi curioși, dornici să afle ce este și dincolo de ce se vede.
- Care sunt efectele impasului asupra relației noastre?
- Ce își dorește de fapt partenerul să îmi comunice?
- Cum m-ar ajuta să pun întrebări și să nu sar direct la concluzii?
- Îmi dau voie să mă las în acel spațiu de ”nu știu” decât să concluzionez care sunt intențiile reale ale partenerului?
- Atenție la blamare
Avem nevoie să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce aducem noi în interacțiunea cu celălalt. Fiecare dintre noi vine cu un bagaj în relație, care poate atinge ”rana” partenerului și pentru asta este important să fim atenți la replicile care blamează și care au scopul de a-l arăta pe celălalt cu degetul. Oricât de dificil ar fi, este nevoie să ne oprim și să acționăm conștient, intențional, în modul în care ar fi benefic pentru relație.
- Identificarea momentelor de conectare, înțelegere
Este foarte valoros să putem observa și momentele în care ne simțim înțeleși de partener, conectați cu acesta – spații în care ne putem bucura unul de prezența celuilalt. Dincolo de intensitatea emoțională, de dinamicile conflictuale și de ciclul vulnerabilităților în care cuplul se află, ajută mult să fie atenți și la ce merge bine, pentru a a avea un punct comun de plecare.
Deși dificilă, schimbarea este posibilă și se află în mâinile fiecărui partener. Tiparele familiare se bazează pe conexiuni neuronale care sunt mult mai bine întipărite decât noul comportament, care facilitează apropierea și conectarea în relație. De aceea, este nevoie de efort conștient pentru a alege din nou și din nou un alt drum, o altă cale, care la început poate părea chiar artificială. Cu timpul, totuși, noile răspunsuri devin automate, iar acel ”dans” conflictual nu îi va mai surprinde pe cei doi, fiind mult mai ușor de observat și de intervenit asupra lui.
Bibliografie:
Scheinkman, M., & DeKoven Fishbane, M. (2004). The vulnerability cycle: Working with impasses in couple therapy. Family Process, 43(3), 279-299.
