„De mâine mă las.” Ce este în spatele unei dependențe?

Ce îți vine în minte dacă te rog să te gândești la o persoană cu probleme de dependență?  Probabil de te vei gândi la un drogat, la un alcoolic și vei fi recunoscător pentru că nu ai persoane de genul ăsta în jurul tău.  

Sau poate din contră, te uiți aproape, chiar la tine în familie, chiar în copilăria ta și regăsești un bunic, pe tata sau poate chiar pe mama.

Oricum ar fi, mulți dintre noi, nu privim cu ochi buni o persoană cu probleme de dependență. Îi considerăm slabi, lipsiți de voință, sau pur și simplu egoiști.

Dar oare, ce trăiește o persoană care are o astfel de problemă?

Am avut ocazia să lucrez, de-a lungul timpului, cu astfel de probleme. Persoane care și-au pierdut viața, familia, casa, prietenii, pentru că nu au reușit să renunțe la alcool, la vreo substanță, la jocuri, la mâncare, la sex sau la cumpărături. Și nu erau deloc fericite, credeți-mă.

Când vorbim despre dependență, vorbim, de fapt, despre o tulburare extrem de greu de vindecat. Vorbim despre impotență, despre lipsă de control, despre vinovăție și durere, într-un cuvânt, despre suferință.

Aceste sentimente pot fi considerate egoism sau nepăsare din partea persoanei , așa cum de multe ori considerăm? Ne face să ne gândim, nu-i așa?

Pe de altă parte, persoanele apropiate trăiesc și ele o adevărată dramă, de care trebuie să ținem cont.

Cum ajunge o persoană să fie dependentă?

Adicțiile se formează dintr-o combinație de factori.

De reținut că predispoziția genetică are o  mare importanță. Sunt persoane care se nasc cu o predispoziție spre a crea dependențe. Dar, bineînțeles, nu este de ajuns doar să ne naștem cu această predispoziție. Trebuie să adăugam aici experiențele personale.

Pe de-o parte, primele experiențe din viața noastră, legătura cu părinții noștri, felul în care învățăm să relaționăm cu ceilalți, stilul nostru de atașament, reziliența pe care o dezvoltăm. Și aceste lucruri le învățăm din comportamentul pe care îl au părinții noștri atât față de noi, cât și între ei.

Pe de altă parte, experiențele pe care le avem de-a lungul vieții noastre, traumele, felul cum învățăm să gândim, simțim și reacționăm, relațiile cu ceilalți etc.

Amestecul între acești mulți factori poate duce, în unele ocazii, să se creeze acel ambient propice pentru apariția unei adicții.

Ce este în spatele unei dependențe?

În spatele unui comportament adictiv, de cele mai multe ori vom găsi un sentiment de gol sufletesc, de singurătate care nu se poate umple cu nimic. Persoanele care au această problemă tind să creeze dependențe de orice, în speranța că acel ceva le va umple golul, sau măcar îi va ajuta să uite.

Așa începe adicția. Primele experiențe de consum, fie el de orice fel: alcool, droguri, cumpărături, jocuri, mâncare, sex, sau o altă persoană, sunt plăcute. Fac să crească nivelul de dopamină, persoana simțindu-se fericită pentru o scurtă perioadă de timp. Pentru câteva momente, golul se umple, se creează o stare de amorțeală în care dispare acel sentiment de gol, de tristețe, de disperare. Este o evadare bine venită într-o viață de zi cu zi tare grea. Și comportamentul tinde să fie repetat din dorința de a retrăi  acea evadare. Problema este că, la puțin timp, substanța sau comportamentul care cauzează  această stare, încetează să mai aibă același efect și atunci doza trebuie crescută. La fel și timpul între doze. Acest efect poartă numele de toleranță.

Persona ajunge să simtă nevoia să repete comportamentul din ce în ce mai des, iar stările de după devin din ce în ce mai anevoioase și mai greu de suportat, apărând inclusiv răul fizic în lipsa substanței. Pentru că, dependența, fie ea de orice fel, nu este menținută de plăcerea oferită de comportamentul în sine, ci de anxietatea provocată de lipsa acestuia. Acest fenomen îl cunoaștem cu numele de abstinență.

Începe să apară vinovăția, pentru că pierderea controlului este din ce în ce mai mare, răul provocat celor din jur la fel. Și, paradoxal, toate acestea duc la nevoia, din ce în ce mai mare, de evadare și, implicit, de consum.

Un alt factor foarte important în menținerea comportamentului adictiv este reacția celor din jur. Persoanele apropiate reacționează într-un mod negativ de cele mai multe ori. Și o fac din dorința de a ajuta, din dragoste și îngrijorare. În speranța de a-l face pe celălalt să își dea seama de comportamentul său, sau de a-l „trezi la realitate’’, încep să îl învinovățească, să îl critice, să îl respingă, să îl pedepsească. Alteori, o pot face din pura suferință și frustrare. Nu înțeleg cum o persoană iubită le poate face atât de mult rău.

Însă, acest lucru nu  face decât să adauge suferință persoanei care deja simte că a pierdut controlul, că face rău celor din jur și că nu are puterea să schimbe nimic.

Așa apare și mai multă suferință, crește sentimentul de gol, de singurătate și singura variantă este să continue consumul pentru puținele momente de respiro pe care le mai poate obține.

Așadar, ce putem face când ne confruntăm cu o astfel de problemă? Când cineva apropiat nouă are o astfel de problemă?

În primul rând, să nu judecăm și să nu învinovățim cu atât de multă ușurință. Nimeni nu și-ar face atât de mult rău doar ca să ne facă nouă rău. Lupta celuilalt este cu el, nu cu noi, deși, acest lucru, din păcate, nu anulează suferința noastră, persoana care trăiește alături de cel cu probleme de dependență.

Ce putem face, atunci, dacă ne dorim să ajutăm?

În primul rând, să avem grijă de noi în toate aspectele. Să ne dedicăm timp, să vorbim, să cerem ajutor, să nu ne învinovățim și să nu cerem imposibilul de la noi, între altele.

Persoana de lângă noi va avea nevoie de empatie și de sprijin, dar pentru a putea face asta, avem nevoie să fim bine, să avem putere.

Ce mesaj să îi transmitem, atunci, persoanei cu probleme de dependență?

Că îi înțelegem suferința și că se poate baza pe noi dacă decide să ceară ajutor. Să normalizăm ideea de a cere ajutor, pentru că, oricât am fi de binevoitori, problemele de dependență au nevoie de intervenția unui specialist. Terapia este esențială în astfel de probleme.

Așadar, mesajul pe care aș vrea să îl transmit prin acest articol, este că, dacă dintotdeauna am trăit și tratat problemele legate de dependență din perspectiva vinei, pedepsei și rușinii, fără să avem rezultate pozitive, poate că ar trebui să schimbăm ceva…

Poate că știind mai multe despre această tulburare, am putea învăța să fim mai empatici și mai deschiși, atât cu persoana implicată, cât și cu noi înșine. Și rezultatele ar începe să apară.

Și dacă doriți să aprofundați această idee, vă recomand să ascultați acest TED:

În următorul articol, vă voi vorbi mai pe larg despre cum ar trebui să întâmpinăm aceste  situații, dintr-o perspectivă mai sănătoasă  și mai puțin dureroasă.