„Nu pot să fac față singur” – cum să îți crești autonomia
Când nu faci sport o vreme îndelungată începi să obosești cu ușurință când urci scările, când mergi mai mult pe jos, iei în greutate și mușchii nu mai sunt la fel de rezistenți. Simți că este mai greu atunci când vrei să reiei activitatea fizică. La fel, o persoană care nu și-a exersat autonomia simte că este greu să facă anumite lucruri pe cont propriu: să conducă singur, să își pregătească mâncare, să își plătească facturile, să meargă la cumpărături, să își găsească un loc de muncă și să îl mențină. Poate reușește să se motiveze să înceapă, apoi renunță repede pentru că „este foarte greu”. Sunt oamenii care nu au avut experiența de a trece prin greu și să învețe că ajung la capătul drumului și supraviețuiesc.
Majoritatea activităților pe care le facem zilnic presupun disconfort, adică este adevărat că „este greu”. Este important mai degrabă să continuăm să trecem prin acest disconfort ca el să scadă cu timpul. Cu cât facem mai des un lucru cu atât ne familiarizăm cu el, se formează niște automatisme în creier și disconfortul emoțional scade pe măsură ce învățăm că am mai făcut lucrul respectiv și am făcut față. Voi vorbi azi despre cum puteți să creșteți reziliența la disconfort, cum să „îmblânziți” credințele și sentimentul de neputință, cum să exersați acest mușchi al autonomiei.
Sigur, cine nu își dorește să poată face lucruri fără să simtă frustrare, furie, frică, fără să fie greu? Fără excepție, toți oamenii pe care i-am cunoscut, în terapie, la cursuri, prieteni, cunoștințe, colegi, și-ar dori în adâncul sufletului să nu mai aibă perioade în care le este greu. „De ce trebuie să simt toate emoțiile astea? La ce-mi trebuie? Nu s-ar putea fără?”. Tot fără excepție, cu toții simt, fiecare în felul lui, emoții. Tuturor le este inconfortabil într-un fel sau altul. Modul în care fac față este diferit, însă. Persoanele care au această vulnerabilitate la dependență, cei care nu și-au exersat autonomia din diverse motive, au tendința de a renunța mai ușor atunci când este neplăcut. Au această așteptare ca lucrurile să se întâmple cu minim efort, să găsească cineva soluția sau chiar să rezolve problemele în locul lor.
Evită să eviți disconfortul
Soluția magică atunci când este greu este să continui, nu să te oprești. Winston Churchill a spus „Dacă treci prin iad, nu te opri din mers”. Pentru a căpăta reziliență, este foarte important să simți disconfortul și să continui să faci ce ai început chiar dacă simți că e foarte greu, că nu poți face față singur, că nu ești capabil, că tu nu știi la fel de bine ca alții. Mintea este foarte pricepută să te convingă să renunți, vei găsi tot felul de scuze care să îți justifice decizia. Nu uita că creierul funcționează mai degrabă în mod automat și multe dintre deciziile pe care le iei, majoritatea chiar, se întâmplă înainte să fii conștient de ele. Abia apoi vei începe să îți construiești tot felul de povești care să dea sens deciziei.
Fă o listă cu lucrurile pe care eviți să le faci
Scrie în dreptul fiecăruia justificările și poveștile pe care ți le spui ca să te convingi să nu te apuci de un lucru sau să îl continui. Gândește-te cum ai învățat să îți spui aceste lucruri. Să zicem că eviți să conduci singur, deși ai permis de multă vreme. Observă ce simți când îți imaginezi că ai conduce mașina. Scrie cum este experiența ta când te vezi în situație. Ce senzații fizice ai? Îți bate inima mai repede, simți presiune în piept, începi să transpiri? Rămâi cu aceste senzații și continuă să respiri, numărând până la 6 pe inspirație și expirație. Observă ce gânduri îți vin în minte când simți aceste senzații. Trăiește experiența în imaginar până când încep să se tempereze senzațiile fizice. Apoi, notează ce ai observat: senzațiile, emoțiile, gândurile. Când te mai simțeai așa, cum ai învățat să vezi lucrurile așa?
Pas cu pas către autonomie
După ce înțelegi mai bine experiența, începe să faci gradual câte un pas până când ajungi să conduci relaxat, fără să mai eviți. Îți e mai confortabil să conduci în anumite locuri sau în perioade când nu e așa aglomerat? Ce îți imaginezi că se poate întâmpla? Condu în locurile pe care le eviți atunci când este liber, seara când nu prea este trafic, de exemplu, ca să te obișnuiești cu locul întâi. Roagă un prieten cu care te simți în siguranță să vină cu tine o dată sau de două ori când este mai aglomerat. Ideea este să îți pui pe listă pași prin care să treci gradual până ajungi să conduci relaxat prin locuri aglomerate sau pe care le evitai înainte. Este important să te ții de acești pași. Dacă se întâmplă să pici în plasă și să eviți din nou, continuă următoarea zi. Recăderi vor fi, important este să nu le dai semnificația de eșecuri.
Am luat exemplul cu condusul pentru că este des întâlnit, dar fiecare persoană are anumite activități pe care le evită. Fă o listă cu ale tale, scrie-ți pașii pe care vrei să îi parcurgi la fiecare și începe să faci. Dacă observi că este prea inconfortabil, mai adaugă câte un pas intermediar.
Este o piesă a formației Morcheeba care îmi place foarte mult: „Rome wasn’t built in a day” (Roma nu a fost construită într-o zi), tot în ideea că, pentru a reuși, pentru a construi ceva este imperativ să nu te lași, să nu renunți atunci când începe să fie neplăcut. De cele mai multe ori, în orice activitate pe care o avem, chiar dacă ne pasionează ceea ce facem, vor fi multe momente în care este inconfortabil. Amintește-ți în acele momente că prin disconfort crești, de fapt. Dacă este greu, este o oportunitate de creștere, nu un motiv să te oprești. Continuă cu compasiune, înțelegere și empatie față de tine. În același timp, nu te lăsa pradă justificărilor și tiparelor vechi pe care le-ai învățat. Autonomia, ca și mușchii, trebuie exersată constant.
