Sufletul pereche: nu-l mai căuta. Uită-te mai mult către tine, cu dragoste

Sufletul pereche este ceva la care visăm cu toţii, cel puţin când suntem copii. Poveştile cu prinţi şi prinţese, care au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, au făcut parte din copilăria noastră. Pe măsură ce devenim adulţi, mulţi dintre noi încercăm să împlinim acest ideal romantic.

Prin prisma meseriei mele, am văzut multe femei şi bărbaţi încercând să înţeleagă cum aceeaşi relaţie care la început a fost o aşa de mare bucurie şi împlinire a devenit, cu timpul, sursa unei mari dureri. Unii sunt panicaţi, alţii sunt trişti, alţii sunt frustraţi. Uneori, unii îşi închid inima, nedorind să se mai implice în altă poveste de dragoste, alţii merg din relaţie în relaţie, repetând vechile tipare.

Sufletul pereche, în mitologia greacă 

În mitologia greacă se vorbeşte despre sufletul pereche. Se pare că „oamenii au fost creaţi cu patru braţe, patru picioare şi cu un cap cu două feţe. Pentru că se temea de puterea lor, Zeus i-a împărţit în două, forţându-i să-şi petreacă viaţa căutându-şi jumătatea”(Plato).

Într-adevăr, în loc de sufletul pereche se mai foloseşte şi termenul de „jumătatea mea”. Spunem despre două persoane că şi-au găsit sufletul pereche când există o atracţie ca un magnet între cei doi, este o relaţie foarte intensă, plină de tranziţii, partenerii simt că „se cunosc din totdeauna” şi, de obicei, aceste relaţii se termină cu o mare durere şi inimi frânte.

Mituri legate de sufletul pereche

Sunt multe credinţe rigide legate de dragoste şi de sufletul pereche care ne limitează capacitatea de a ne maturiza. Iată o parte din acestea:

• Credinţa că sufletul pereche îmi va aduce fericirea

Aşteptarea ca un singur om să-mi satisfacă toate nevoile mele emoţionale, fizice şi spirituale pune prea mare presiune pe partnerul de cuplu. Această credinţă e atât de răspândită pentru că ne încurajează să pasăm responsabilitatea pentru fericirea şi împlinirea noastră către altcineva. E mult mai uşor aşa. Prea multe persoane intră în relaţii considerând că partenerul le va oferi tot ce au nevoie. Din păcate, aceasta duce la relaţii toxice şi la codependenţă.

• Dacă ne-am întâlnit sufletul pereche, avem garanţia că relaţia noastră va dura

Având în vedere insatisfacţia în relaţia de cuplu şi procentul mare de divorţuri, e momentul să reevaluăm situaţia. Pericolul cu sufletul pereche este că idealizăm partenerul şi atunci când ne confruntăm cu realitatea vieţii, suntem dezamăgiţi. „Până la urmă, nu e persoana care credeam că este….”. Atunci când apar provocări în relaţie (şi în toate relaţiile apar provocări), suntem dezamăgiţi, credem că de fapt nu este sufletul nostru pereche. În realitate, e nevoie să ne cunoaştem mai mult pe noi şi să învăţăm şi alte moduri de a trece prin provocările relaţiei de cuplu.

• Credinţa că relaţia cu un suflet pereche merge de la sine și nu e nevoie de nici un efort din partea mea

Sufletul pereche, dacă vreţi să folosim totuşi acest termen, devine cu adevărat suflet pereche în timp, când cei doi trec prin provocările de zi cu zi. Şi nu ştii de la început dacă va fi aşa. Toate relaţiile trec prin momente mai grele şi au provocări. Şi asta, pentru că fiecare dintre noi avem nevoie să creştem şi să ne dezvoltăm, indiferent cine este partenerul nostru. Şi toate acestea presupun un efort conştient, asumat.

• Sufletul pereche este jumătatea mea, care mă completează

Învăţăm că sufletul nostru pereche este jumătatea noastră lipsă. De fapt, această idee limitează capacitatea noastră de a ne maturiza. De exemplu, dacă mie îmi place la celălalt tot ceea ce eu nu sunt, e nevoie să reevaluez situaţia. O metaforă frumoasă de care-mi aduc aminte aici este ideea că: o pasăre cu o aripă frântă nu poate zbura. Aşadar, e nevoie ca fiecare din noi să fie matur, funcţional, întreg pentru a putea avea o relaţie sănătoasă.

În loc să-mi caut sufletul pereche, aş putea în schimb să:

În loc să-mi caut sufletul pereche sau partenerul perfect, mai degrabă să mă uit mai mult către mine cu dragoste. Şi apoi, către un partener cu care „să pot scrie împreună o poveste. O poveste care permite editări şi revizuiri, pentru că nu există poveşti perfecte” (Esther Perel). De obicei, acest partner apare în viaţa noastră când avem suficientă dragoste şi acceptare pentru noi, ne cunoaştem bine, suntem maturi emoţional şi avem nevoie de acesta nu să umple un gol înăuntru nostru, ci să scriem împreună o poveste. Povestea noastră. Frumoasă prin imperfecţiunea ei.

Pentru mai multă inspiraţie despre acest subiect, vă aştept la workshopul „Găseşte iubirea. Cum mă pregătesc pentru o relaţie de cuplu sănătoasă”. De asemenea, puteţi avea în vedere şi psihoterapia individuală sau de cuplu, dacă doriţi să aveţi un demers în acest sens.