Apartenența autentică vine din interior

Cred că cel mai mare obstacol pe care l-am întâmpinat când am scris acest articol a fost să găsesc imaginea potrivită.

Cum aș putea surprinde ceva atât de complex și paradoxal precum apartenența într-o singură imagine?

Și apoi m-a lovit ideea – jaguarul.

Jaguarul este un animal care se descurcă de minune singur și totodată știe să alerge cu haita. Cu alte cuvinte, haita îi oferă o șansă mai mare când vine vorba de supraviețuire și reproducere, însă chiar și în absența grupului, jaguarul știe cum să înfrunte sălbăticia și necunoscutul. Dacă aș fi biolog, probabil aș ști să îți explic de ce natura l-a împins pe jaguar să evolueze în această direcție; dar nu sunt.

Așa că hai să ne întoarcem la noi, oamenii, o specie care, deși este cu mult mai complexă decât orice alt membru al regnului animal, împărtășește aceeași nevoie primară de a aparține unui grup.

Apartenența iluzorie

Într-o lume din ce în ce mai divizată, în care platformele de social media au contribuit parțial la polarizarea opiniilor și a viziunilor asupra lumii, nevoia de conexiune și apartenență sunt din ce în ce mai greu de satisfăcut.

E adevărat că există numeroase grupuri în care îți poți satisface această nevoie, doar că pentru a face parte din ele, uneori ești presat (direct sau indirect) să sacrifici parte din cine ești și să te aliniezi perfect cu viziunea lor.

Astăzi, multe dintre aspectele sociale, culturale și politice care conturează realitatea în care trăim par a fi construite pe o gândire de tip alb-negru. Mai exact, avem conservatori vs. liberali, atei vs. creștini, pro-avort vs. pro-viață, tradiționaliști vs. progresiști, bugetari vs. corporatiști și lista de exemple poate continua.

Puțini sunt cei care au răbdarea și înțelepciunea de a vedea realitatea în toate nuanțele ei. Puțini sunt cei care au curajul de a-și păstra valorile ferme, onorând și căutând în același timp să înțeleagă perspectiva celuilalt.

Din moment ce nevoia de apartenență este înrădăcinată adânc în genele noastre, ajungem uneori să căutăm conexiune chiar și cu prețul sacrificării propriilor opinii, valori și principii.

Astfel, riscăm să căutăm apartenență în anturaje, grupuri sau organizații cu o filozofie de tipul „Ești ca noi sau ești împotriva noastră”. Sau, construim conexiuni nesănătoase bazate exclusiv pe bârfă, dramă și alte banalități.

Oricât de mult tânjești după apartenență, înainte de a face efortul să te integrezi într-un grup care crezi că îți va satisface această nevoie, adresează-ți următoare întrebare:  Care e prețul pe care îl plătesc pentru a simți că aparțin de acest grup?

Evident că e nevoie de efort și flexibilitate pentru a integra valorile și perspectiva grupului, dar acest efort nu înseamnă să sacrifici sinele tău autentic.  

Pe scurt, felul în care alegem să ne conectăm cu ceilalți poate face diferența dintre apartenența autentică și cea iluzorie.

Apartenența autentică începe de la tine

Cred că cea mai elegantă definiție a apartenenței ne este oferită de Brené Brown în cartea Darurile Imperfecțiunii.    

„Apartenența este dorința înnăscută a oamenilor de a face parte din ceva mai amplu decât propria persoană. […] apartenența adevărată există doar când ne arătăm lumii așa cum suntem, autentici și imperfecți, sentimentul apartenenței nu poate fi niciodată mai amplu decât cel al acceptării de sine.”

Pe scurt, apartenența autentică începe de la tine. Abia în momentul în care înveți să îți aparții ție însuți/însăți, vei putea să îți găsești locul într-un grup, fără să simți că trebuie să te compromiți pe tine însuți/însăți pentru a fi acceptat.  

O unealtă extrem de util este B.R.A.V.I.N.G., un acronim care prezintă succint elementele de care ai nevoie pentru a construi apartenența autentică.

• Limite (Boundaries) – Onorez limitele proprii și limitele celorlalți. Atunci când există neclarități, cel mai bun lucru pe care îl pot face este să întreb.
• Seriozitate (Reliability) – Sunt conștient(ă) de competențele mele, fac ceea ce am promis că voi face și nu promit mai mult decât pot oferi.
• Responsabilitate (Accountability) – Îmi asum eșecurile și greșelile; depun efort pentru a corecta.
• Confidențialitate (Vault) – Păstrez secretele pe care alții le-au împărtășit cu mine, caut persoane care îmi respectă confidențele și evit bârfa.
• Integritate (Integrity) – Plasez corectitudinea și valorile personale mai presus de orice. Caut curajul de a-mi manifesta aceste valori în viața de zi cu zi.
• Lipsa judecăților (Nonjudgement) – Îmi prezint propriile nevoi și ascult nevoile celuilalt cu scopul de a ne înțelege mai bine unul pe celălalt. Nu caut să determin care nevoi sunt corecte și care sunt greșite.
• Generozitate (Generosity) – Sunt deschis(ă) să ascult și înțeleg intențiile, opiniile și acțiunile celorlalți.

Atunci când îți aparții atât de profund încât te poți arăta lumii întregi pe deplin autentic, vei fi precum jaguarul despre care îți vorbeam la începutul articolului – confortabil(ă) în sălbăticia propriei singurătăți și totodată capabil(ă) să alergi cu „haita”.