Ce mă apropie și ce mă depărtează de viața pe care mi-o doresc

O mare parte din viața mea nu mi-am pus cu adevărat întrebarea „cum arată viața pe care mi-o doresc?”, „ce este important pentru mine?”. Mai degrabă, am funcționat pe pilot automat, ghidându-mă după lucrurile care „trebuie” făcute și pe care le stabilește societatea, părinții, alte persoane. Mai puțin eu.

De aceea, pentru mine este foarte benefic să mă opresc din ce fac și, din când în când, să reflectez. Ce anume apreciez eu în viața acesta, care sunt valorile mele? Care sunt prioritățile în acest moment? Și cum se leagă ele de nevoile mele? Ce anume, din ceea ce fac, mă apropie de viața pe care mi-o doresc? Mă ajută să fiu cine vreau să fiu? Ce anume mă depărtează de viața pe care mi-o doresc? Este un demers pe care-l recomand oricui, eu îl parcurg cu clienții mei, în sesiunile de psihoterapie. Ia ceva timp, dar e foarte util pentru că aduce mai multă claritate și focus.

Ce mă depărtează de viața pe care mi-o doresc?

• Modul în care gândurile și amintirile mele influențează negativ ceea ce fac

Am să iau un exemplu: „relația mea de cuplu a eșuat, înseamnă că nu sunt în stare să am o relație bună. Și nici nu mă mai străduiesc.” Felul în care văd trecutul (relația mea a fost un eșec), felul în care văd viitorul (îngrijorarea că nu voi avea o relație bună), modul în care mă percep (nu sunt în stare) mă fac să fiu tare prins în gândurile mele, e ca și cum o ceață s-a așezat peste mintea mea. Și, atunci, urmarea firească este că nici nu mă mai străduiesc.  

• Emoțiile, stările, implusurile, senzațiile care mă copleșesc

Sigur că emoțiile sunt mereu împreună cu gândurile, ele sunt un tot unitar. Așa că, în exemplul de mai sus, cel cu relația de cuplu eșuată, cel mai probabil voi avea o stare emoțională intensă. E posibil să simt dezamăgire, tristețe, îngrijorare. Când acestea mă copleșesc și mă duc către niște acțiuni care mă depărtează de valorile mele, atunci e semnalul că e mare nevoie să-mi dezvolt sau să-mi rafinez abilități și alte metode de a înțelege, de a experimenta, de a le face loc, de a integra mai bine emoțiile.

• Evitarea sau amânarea unor activități, emoții, situații, oameni sau locuri

De aceea, e benefic să reflectez la: “Ce evit să fac, în mod constant? Din ce anume m-am retras? Ce amân la nesfârșit?”

• Acțiuni care-mi îngreunează viața, pe termen lung

De ex: mă țin blocat, mă fac să-mi pierd banii sau timpul, mă secătuiește de energie, îmi limitează viața, îmi impactează negativ sănătatea, munca sau relațiile, menține sau înrăutațește problema cu care mă confrunt.

Ce mă apropie de viața pe care mi-o doresc, de ceea ce contează pentru mine

Vestea bună este că sunt o mulțime de moduri prin care eu pot fi mai aproape de ce-mi doresc. Din fericire, multe din acestea au fost deja experimentate, studiate, cercetate de specialiști, clienți, practicanți, oameni obișnuiți ca mine și ca mulți alții. Așa că, se cunosc deja multe aspecte care funcționează și pe care le putem integra în viața noastră. Cu succes. Mă opresc la modelul promovat de terapia prin acceptare și angajament, ale cărei principii le integrez în viața mea și în lucrul cu clienții in sesiunile de psihoterapie sau workshopuri.

• Prezența – conectarea cu ce este în prezent

Ne este greu să fim prezenți. Ne e mai ușor să fim prinși în gânduri, să fim pe pilot automat. De ex. când mă joc cu fetița mea, tendința e ca gândurile mele să zboare în toate direcțiile și, mare parte din timp, să nu fiu cu adevărat împreună cu ea. Să fiu prezentă înseamnă să-mi aduc atenția în prezent, la ce se întâmplă în fața mea, la jocul pe care-l avem împreună.

• Gândirea – un pas înapoi față de gândurile care mă copleșesc

În loc să rămân prinsă în gândurile mele care, cu timpul, ajung să mă copleșească, le permit să vină și să plece, așa cum norii vin și pleacă. Fac un pas înapoi și privesc gândurile, în loc să fiu prinsă în ele. De ex. când lucrez la un proiect mai dificil, apar gânduri ca „e foarte greu”, „n-o să iasă bine”. Să fac un pas înapoi de la aceste gânduri înseamnă să le privesc ca fiind doar niște gânduri. Și asta creează un spațiu, o distanță, nu mai mai identific cu totul cu gândul respectiv. Gândul acesta nu mai reprezintă centrul existenței mele, ci devine cu timpul din ce în ce mai mic, uitat acolo, într-un colț.

• Acceptarea – deschiderea față de emoții, senzații, impulsuri, stări emoționale

Cu toții suntem, din când în când, copleșiți de emoții sau de stări neplăcute, incomode, dureroase. Tendința naturală este să facem orice ca să scăpăm de ele, să le evităm, să le minimizăm sau, dimpotrivă, să ne luptăm cu ele. Toate aceste încercări aduc mai multă suferință. De aceea, o abilitate prețioasă este aceea de a ne deschide față de ele și să le permitem să existe.

• Valorile – ce este important, ce contează cu adevărat pentru mine

Clarificarea valorilor este un pas important pentru a trăi o viață cu sens. Familia, munca, grija față de mine sunt valori importante pentru mine, în acest moment. Grija față de mine am ignorat-o mult timp, dar conștientinzând că e o valoare pentru mine, mă direcționează și mă ghidează pe acest drum.

• Acțiunea – fac ce e de făcut

Clarificarea valorilor mă ajută să mă mișc tot mai mult în direcția lor. Fac ce e de făcut, chiar dacă uneori drumul este mai greu, presărat cu tot felul de stări și emoții, unele mai plăcute, altele mai neplăcute. Să fiu în acord cu valorile mele presupune și faptul că, uneori, trăiesc disconfort. Dar așa, viața mea devine mai bogată, mai plină și cu sens.

Ceea ce am enumerat mai sus sunt câteva direcții importante pe care să le avem în vedere. Sigur că, în funcție de situația particulară a fiecăruia, se pune accent mai mult pe una sau mai multe din aspectele de mai sus. Dar ele au sens împreună, integrate și își potențează puterea.

Pentru mai multe despre o viață mai bogată și plină de sens, te aștept la workshop-ul “Practica stării de bine“, din 25- 26 aprilie. Vei avea un kit de bază despre cunoașterea de sine și starea de bine, aplicat în cele mai importante domenii: dragoste, muncă, relații și sens în viață.