Grija faţă de sine, în cuplu

Suntem mereu presaţi de timp. Muncă. Partener. Copii. Responsabilităţi. Mâncare. Curăţenie. Sunt prea multe de făcut şi prea puţin timp. Dar mai multe sunt gândurile noastre care încearcă să le împace pe toate.

În toată „agolmeraţia” aceasta, e foarte greu să fiu prezent cu adevărat pentru mine, cu atât mai puţin să fiu prezent în relaţia de cuplu. Şi de aici, mai este doar un mic pas până când să mă îndoiesc serios de faptul că aş putea avea o relaţie de cuplu bună, pe termen lung.

Dar lucrurile pot sta şi altfel…

Am văzut în articolul pe care l-am scris anterior „Grija faţă de sine” inspiraţie şi câteva idei prin care putem ajunge mai aproape de noi. Acum, vă invit să privim grija faţă de sine la un alt nivel, cel al relaţiei de cuplu.

Grija faţă de sine devine grija faţă de relaţie

Când am grijă de mintea mea, de corpul meu şi de sufletul meu, am grijă, implicit, şi de relaţia de cuplu. Dacă nu am grijă de mine, ceea ce ofer celuilalt vine dintr-un loc sărac de dragoste.

Fiecare partener are anumite preferinţe pentru starea lui de bine. Unele preferinţe pot fi comune, de ex. mie şi soţului meu ne face plăcere să ne plimbăm. Ideal este pentru noi zilnic o ieşire de jumătate de oră în natură, cu o parte din drum care să aibă şi un urcuş moderat. Aceasta e o activitate foarte bună pentru mine, pentru el şi pentru relaţia noastră. Este un moment în care suntem doar noi doi, fără copil şi care ne apropie.  

În acelaşi timp, fiecare din noi are şi diferite moduri prin care are grijă de sine. De ex. pentru mine, să stau câteva minute, pe terasă şi să privesc în zare este perfect. Dacă mai este şi o zi cu ceva soare, cu atât mai bine. Îmi place să ascult şi păsările, când este vreme frumoasă. Am fost copil crescut la bloc şi acum redescopăr natura într-un alt mod, mai aproape de mine. Soţului meu îi place să meşterească diferite lucruri pe lângă casă şi să se ocupe de grădină.

Ce ar fi aici de reţinut: ce mă energizează pe mine, s-ar putea să nu fie la fel de eficient pentru pertenerul meu. Şi asta pentru că suntem diferiţi. Nu înseamnă că nu ne potrivim, ci că avem şi preferinţe diferite. De exemplu, s-ar putea ca un partener să aibă nevoie de mai mult timp singur să se relaxeze şi să se încarce. Asta înseamnă că se va întoarce în relaţie cu bateriile pline. E nevoie să învăţăm să ne cunoaştem şi să ne valorizăm diferenţele dintre noi şi nevoile pe care le avem, la un moment dat.

Vă invit să reflectaţi: care sunt preferinţele comune pe care le aveţi în relaţia de cuplu şi care sunt preferinţele individuale, ale fiecăruia dintre voi. Ce activităţi vă aduc starea de bine, fără să aibă consecinţe negative (de ex. meditaţie versus mâncat în exces, citit versus izolarea de prieteni). De reţinut că starea de bine se extinde dincolo de nevoile fizice, e nevoie să luaţi în considerare şi nevoile voastre emoţionale, sociale, financiare şi profesionale şi să le analizaţi pe fiecare, în parte.

Grija faţă de relaţie când avem un conflict

Orice cuplu are, din când în când, conflicte sau discuţii în contradictoriu. Este firesc să fie aşa având în vedere că suntem doi oameni diferiţi. Niciun cuplu nu poate fi 100% de acord, tot timpul.

Ce am învăţat de-a lungul timpului a fost să nu mă tem de aceste discuţii şi să nu le mai evit. Pasul cel mai greu este să stau cu emoţiile mele şi cu disconfortul pe care-l simt, dar şi să mă conectez la emoţiile partenerului. Mai mult, abordarea discuţiilor a adus în cuplu mai multă înţelegere şi apropiere. Chiar dacă, unele subiecte rămân nerezolvate, cel puţin pentru moment. E important să te simţi ascultat şi înţeles.

Vă invit să reflectaţi: cum gestionaţi conflictele în relaţie? Le amânaţi sau le abordaţi direct, atacându-l pe celălalt? Care a fost modelul părinţilor voştri de acordare a conflictelor? Cum reacţionaţi când partenerul are un disconfort?  Cum vă reconectaţi unul la celălalt? Conversaţiile dificile sunt inevitabile şi greu de dus. Să învăţăm să le purtăm e o provocare pentru fiecare dintre noi, oricât de experimentaţi părem.

Grija faţă de sine în cuplu, când avem copii

Dacă lucrurile merg bine când suntem doar doi, când vin copiii, situaţia devine mai complexă. Şi asta pentru că, timpul pe care-l petreceam împreună odată, acum devine aproape tot timpul petrecut cu copilul. Noi avem o fetiţă năzdrăvană de doi ani şi jumătate. Cum să poţi rezista când spune „Mama, poci ciă vii un picuci a mine, te og?” (Poţi să vii un picuţ la mine, te rog?) sau „Poci să mă gioci cu mine?” (Poţi să te joci cu mine?). Este (mai) minunată decât ne-am fi putut imagina noi vreodată, doar că este nevoie de timp şi pentru relaţia noastră.

Ce am făcut, a fost să ne planificăm timp pentru noi. Timp pentru noi în fiecare zi şi timp pentru noi câteva zile o dată la 1-2 luni. Mi-a plăcut mult ce spunea un psihoterapeut, în încercarea de a-şi face timp şi pentru relaţia de cuplu: „ar trebui stau împreună cu soţia mea zilnic, cel puţin la fel cum stau cu un client de-al meu. Dacă unui client de-al meu îi acord o oră pe zi, atunci mă străduiesc să-mi fac acest timp şi pentru soţia mea. Şi pentru asta, am să muncesc mai puţin.” Aşa că, atunci când mă gândesc  la agenda mea, mi-am făcut un obicei să-mi spun: „soţul meu e cel mai important client pe care l-aş putea avea vreodată”. În materie de timp alocat, bineînţeles.

Timpul pentru noi doi constă fie în plimbările de care aminteam ceva mai sus, fie ni-l petrecem discutând despre noi şi despre proiectele noastre. Se întâmplă să nu reuşim zilnic să avem acest timp, dar e important că revenim asupra lui. O dată la 1-2 luni, fugim de acasă, doar noi doi. Două zile numai pentru noi sunt cele mai frumoase momente împreună. În primele ore când plecăm, gândurile noastre sunt tot acasă, la copil, la ce avem de făcut, dar apoi, cum mai trece timpul, ne putem relaxa.

Am detaliat câteva zone în care puteţi creşte grija faţă de relaţia voastră. În afară de acestea, mai sunt şi altele: planul intimităţii, al muncii, emoţional, social, spiritual, financiar.

Pentru  explora mai mult această temă generoasă, ne putem întâlni la workshopul „Bine cu tine în cuplu”, unde veţi dobândi instrumente şi inspiraţie care să vă ajute în relaţia voastră de cuplu, dar şi individual.  Alternativ, puteţi avea în vedere terapia de cuplu pentru a explora acele zone în care să creşteţi grija faţă de relaţia voastră.