Adolescenții fac și trimit des poze nud. Cum putem vorbi mai deschis despre ele ca să prevenim abuzul?

Pozele nud sunt mai frecvente decât credem. Iar după surpriza nefericită și tulburătoare a refuzului la educație sexuală a copiilor în școală, vă recomandăm să citiți și să promovați un articol amplu apărut în revista DOR, la care au contribuit și colegii noștri Domnica Petrovai și Raul Lupaș.

Mai jos regăsiți câteva fragmente din acesta:

În 2016-2017, trei cercetătoare-sociolog au făcut o cercetare despre calitatea prieteniei în online, pe 1.600 de liceeni cu vârsta între 11 și 18 ani din Cluj și București. Un set de întrebări din chestionar a tratat situaţiile de abuz de informaţii personale, printre care și sextingul (schimbul, prin telefoane, de mesaje de natură sexuală între două persoane, care poate include și imagini) și ceea ce ele au numit „sextingul consensual deturnat” (ceea ce alții numesc revenge porn): postarea publică sau retrimiterea către alte persoane a unor poze nud sau semi-nud care au fost iniţial trimise în privat. Rezultatele cercetării, adunate sub titlul „Percepția adolescenților asupra riscurilor sextingului”, arată că 5% au declarat atunci că au făcut și ei lucrul ăsta altcuiva, 6% că li s-a întâmplat așa ceva, și 17% că au fost martori la astfel de situații.

Sextingul era văzut diferit în funcție de vârstă: Copiii mai mici, de 13-14 ani, îl practicau din joacă, din curiozitate, ca să râdă unii de alții, pe când, după 15 ani, adolescenții îl practicau ca parte din relațiile pe care le construiau. Dintre cei de 13-14 ani, 20% spuneau că au primit mesaje sexuale, fetele într-un număr mai mare decât băieții, iar 33% dintre cei de 15-17 ani spuneau că au primit, fără o diferență de gen sesizabilă.

„Dacă sextingul e cu consimțământ de ambele părți, dacă face parte dintr-o relație în care cei doi au încredere unul în celălalt”, spune Bianca Balea, doctor în sociologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, „sextingul trebuie privit ca parte din viața intimă, sexuală a adolescentului. E normal să se întâmple asta pentru că dispozitivele fac parte din viața lor.”

Problema apare când adolescentul „nu recunoaște riscurile la care se expune atunci când practică sextingul, care este limita la care sextingul devine, dintr-o activitate normală, una care poate aduce multe prejudicii, cum ar fi când unul dintre cei doi devine victima unui abuz de informații personale”, spune Balea. „Aici intervine rolul nostru ca adulți: să povestim despre sexting și despre riscuri, să nu-l facem un subiect tabu”.

Dacă într-o relație adultă, bazată pe încredere, pozele pot ajuta la clădirea relației, în etapa adolescenței nu sunt o dovadă de încredere, spune Domnica Petrovai, psihoterapeută și fondatoarea Școlii pentru Cuplu. „Motivele pentru care aleg să împărtășească pozele, și în rândul băieților și în rândul fetelor, vin tot dintr-o insecuritate și din nevoia de a-l cuceri pe celălalt. Le este foarte teamă să fie respinși și atunci supracompensează cu o expunere care vine în contradicție cu insecuritatea.”

Dacă trimiți mai departe pozele nud, asta vine din dorința de răzbunare, ceva de care poate adolescenții nu sunt mereu conștienți, spune psihologul Domnica Petrovai. „Apare foarte des când m-ai părăsit, mă simt abandonat sau simt că-l placi mai mult pe celălalt și mă răzbun pe tine trimițând o fotografie intimă într-un spațiu public. Încalc granițele încrederii și intimității și simt nevoia ca celălalt să sufere pentru că eu sufăr foarte mult.”

Cele mai multe victime în cazuri de revenge porn sunt fetele și femeile, însă studii recente din străinătate arată că și băieții și bărbații sunt victime – nu în proporții asemănătoare, dar le e mai greu să raporteze.

Agresorii nu sunt de fiecare dată băieți, dar de cele mai multe ori băieții sunt cei care dau mai departe poze intime care le erau destinate doar lor, iar motivele pentru asta sunt înrădăcinate cultural.

„Un băiat care fuge de emoțiile inconfortabile va dezvolta o serie de mecanisme care îi vor îngreuna trăirea și gestionarea celorlalte emoții, iar asta îi va scădea empatia față de ceilalți”, explică Raul Lupaș, psiholog la Mind Education. În plus, adolescenții cresc cu un acces îngrijorător de facil la pornografie (studii din străinătate arată că vârsta medie la care băieții încep să ia contact cu pornografia este 11 ani), din care principalul mesaj, spune Lupaș, este „deconectarea emoțională între doi parteneri și un comportament de subjugare a femeii”.

Bărbatul e dur, puternic, dominant, iar femeia apare ca fiind supusă. Pe lângă faptul că normalizează mitul violului (femeia arată că obține plăcere dintr-un comportament abuziv), asta îi învață că, pentru a fi acceptat ca individ sexual, un bărbat trebuie să se comporte dur. „Și că «nu» nu înseamnă «nu, nu vreau»”, spune Lupaș, „înseamnă «ei, așa fac fetele»”.

E important ca adolescenții să aibă în școli programe care să le dezvolte empatia și abilitățile psihosociale, adaugă Lupaș. „Adică să înțeleg care este efectul acțiunilor mele. Efectul pe care-l văd când trimit o poză e că ceilalți râd, se distrează, mă apreciază, îmi oferă validare, mă acceptă, dar nu pot să văd mai departe de atât, nu înțeleg că repercusiunile asupra celeilalte persoane pot fi atât de intense.” 

Citește întreg articolul aici.