Despre frica de a fi narcisist
Ca să facem, totuși, o scurtă pauză de la articolele despre pandemie și ce să facem acasă în acest timp, am decis că e momentul potrivit pentru a aborda încă o fațetă a subiectului narcisism. De dată aceasta, voi vorbi despre frica de a fi/de a părea narcisic – de la ce înseamnă până la motivul pentru care apare.
CE E UN “ECHOIST”?
Din păcate, nu am reușit să găsesc o traduce oficială în română a termenului “echoist”, așa că îi voi folosi denumirea în engleză pe parcursul acestui text. În mitologia greacă, Echo era cunoscută că fiind nimfa blestemată de Hera, care avea abilitatea de a vorbi doar repetând cuvintele spuse de ceilalți. Aceasta, îndrăgostită de Narcissus, a sfârșit dezintegrându-se într-o peșteră după ce iubirea ei a fost respinsă, auzindu-se doar ecoul ultimelor cuvinte adresate ei de către Narcissus. Mai pe scurt, un “echoist” este o persoană cu trăsături de personalitate opuse unui narcisist, care deține o frică (conștientă sau inconștientă) de a părea narcisic. E important de menționat faptul că acesta nu este (încă) un diagnostic oficial, iar termenul a devenit popularizat doar în ultimii ani, deci nu avem momentan o bază stufoasă formată din literatură de specialitate.
O persoană care face parte din această categorie se teme de momentele în care ar putea fi în centrul atenției, în care să se simtă special, chiar și în modurile cele mai pozitive. Au obiceiul de a refuza orice fel de ajutor, nu pentru că ar avea prea multă încredere în propriile abilități, ci pentru că nu doresc să-i incomodeze pe ceilalți. Au tendința de a fi de acord cu ceilalți, de a spune “da”, chiar dacă ar dori de fapt să spună nu, încălcându-și limitele personale în mod repetat. Sunt caracterizați în mod normal ca fiind persoane inimoase, călduroase și altruiste, dar care ajung în extrema în care renunță la propriile dorințe și propriul confort în detrimentul celorlalți. Se simt inconfortabil atunci când primesc complimente și încearcă să se “minimizeze” pe cât este posibil. Chiar dacă altruismul și grija față de ceilalți sunt considerate caracteristici dezirabile în marea majoritate a culturilor, când ajung în extrema în care persoana își reprimă orice dorință de a se afirma și de a atrage atenția, atunci vorbim de o problemă patologică.
DE CE APARE ACEASTĂ FRICĂ?
Unul dintre factori este componenta genetică a personalității – unele persoane se nasc cu o abilitate de a simți emoțiile la un nivel foarte profund, cu un nivel ridicat de empatie. Când acest tip de persoane au un părinte un trăsături narcisice, care simte nevoia să acapareze toată atenția și îi neglijează emoțional pe ceilalți, copilul va învăța că trebuie să renunțe la propriile dorințe și limite pentru a putea „câștiga” dragostea altcuiva. La fel se poate întâmpla dacă individul dezvoltă relații strânse (prietenii, relații romantice) cu narcisiști.
O altă posibilitate este internalizarea ideii conform căreia lauda de sine, dorința de primi atenție și de te simți special sunt comportamente inacceptabile, care vor duce în cele din urmă la abandon din partea celor jur. Asocierea cu oricare dintre comportamentele centrate pe sine sau egoiste este privită cu teamă.
CUM SE EXPRIMĂ ACESTE TRĂSĂTURI ÎN RELAȚII?
În general, persoanele de acest fel vor atrage (și se vor simți atrași) de indivizi cu trăsături narcisice, pentru că au învățat faptul că iubirea și susținerea partenerului pot fi primite doar atunci când își reprimă propriile nevoi. Legenda lui Echo menționată anterior este o metaforă perfectă pentru a descrie acest tip de relații, deoarece “echoistul” își neagă vocea interioară, exprimând și făcând doar ce își dorește partenerul. Narcisistul se simte în putere lângă o astfel de persoană, deoarece poate acapara toată atenția și se va afla mereu pe primul loc. “Echoistul” poate ajunge până în punctul în care să se simtă iritat de propriile nevoi, văzându-le ca pe niște defecte fundamentale. De asemenea, pot trăi adesea stări de singurătate și de neputință, în mare parte pentru că au învățat că nu se pot baza pe cei din jur când vine vorba de comunicarea trăirilor. E normal să ne susținem partenerul și să îi facem o prioritate în viață noastră, dar atunci când nu avem abilitatea și nu simțim siguranța de a ne exprima dorințele față de el, atunci ne confruntăm cu o problemă mai adâncă.
