La ce ne ajută furia?

Cu toții avem așteptări legate de realitate, de noi înșine, de ceilalți și de viitor. Aceste așteptări se formează odată cu experiența de viață, începând din mediul familial până la vârsta adultă. Filtrul prin care vedem realitatea poate fi mai mult sau mai puțin deformat de aceste experiențe, precum și de modul în care reușim să procesăm ce se întâmplă în jurul nostru. Învățăm să ne exprimăm nevoile și emoțiile într-un anumit fel.

Foarte puțini dintre noi ajung să învețe cum să și le exprime într-un mod adecvat. Realitatea este de cele mai multe ori frustrantă, iar nevoia de control se manifestă prin introiectarea unor părți din pãrinții noștri încã din primii ani de viatã. Ei sunt sursa primară care ne învață cum să tolerăm frustrarea pentru a amâna gratificarea imediată, aștepând o recompensă mai îndepărtată în timp. Ceea ce învățăm ne face să relaționăm în același fel și cu mediul și persoanele cu care intrăm în contact. Dacă ai învățat că a plânge aduce compasiunea și alinarea unui adult, te vei simți liber să faci același lucru la școală sau în alte medii sociale. Te aștepți la același beneficiu. Nu ai parte de așa ceva acasă, înveți că exprimarea suferinței nu-ți aduce alinare, ba chiar este sancționată, așa că nu o exprimi. Regulile despre cum e bine să ne exprimăm pe care le internalizăm în interacțiunea noastră cu mediul rămân la un nivel subconștient și operăm în funcție de ele fie că ne dorim sau nu.

Frustrarea creează multă tensiune în corp, care neeliberată poate duce la apariția tulburărilor afective. O toleranță ridicată la frustrare se dobândește într-un mediu predictibil și hrănitor emoțional. Când nu există aceste condiții, frustrarea poate fi gestionată ori prin comportamente de externalizare (crize de furie, tantrumuri, acte antisociale), ori prin comportamente de internalizare (reprimarea nevoilor, timiditate, lipsa de exprimare și inițiativă în explorare).

Furia este o emoție sancționată la nivel social. Cu toate acestea, are un rol important deoarece este singurul indicator al faptului că granițele noastre au fost încălcate. Frustrarea care se manifestă prin agresivitate este un indicator al unei nevoi nesatisfăcute, fie că e vorba de control (șeful dominant care urlă atunci când cineva nu produce rezultatele așteptate), îndreptățire (persoanele care devin agresive atunci când nu primesc ceea ce-și doresc) și nedreptățire (cineva este abuzat, nu se poate apăra și atunci își convertește frustrarea în comportamente riscante pentru sine –auto-vătămare – sau pentru alții – bullying, răzbunare etc.).

În spatele furiei este, de cele mai multe ori, o rană. Durerea provocată de abuzuri, încălcări ale granițelor sau deprivarea de condiții esențiale pentru bunăstarea psihologică se poate manifesta în foarte multe moduri. Ceea ce iese la suprafață este de multe ori doar vârful icebergului. Deși conflictele pot provoca reacții neplăcute pentru părțile implicate, ele sunt o componentă sănătoasă a exprimării nevoilor noastre. Nu putem avea o identitate bine definită dacă nu suntem în stare să ne apărăm granițele și să ne exprimăm dezaprobarea atunci când e cazul.

În contextele sociale pe care le navigăm, devine necesar să știm cum să împăcăm rolul pe care ni-l asumăm și nevoile de relaționare. Cu toții ne-am dori să fim înconjurați de oameni agreabili, care ar fi dispuși să ne satisfacă nevoile, însă și noi avem responsabilitatea de a ne exprima nevoile și a comunica asertiv limitele noastre. Asta înseamnã sã ai mai multã rãbdare cu tine însuți, sã urmãreșți nevoile tale în momentul prezent și sã începi sã le exprimi cu fiecare ocazie. Nu uita nici cã ceilalți oameni nu sunt obligați să-ți îndeplineascã nevoile, iar acest lucru nu îi face oameni rãi. Fiecare dintre noi are propriile preferințe, nevoi, interese și limite, prin urmare este firesc sã existe persoane care nu vor dori sau nu vor putea să facã acest lucru pentru tine. Auto-controlul se dezvoltã treptat, începând cu pași mãrunti și multã compasiune fațã de tine.  

Abilitatea de a ne exprima verbal reduce considerabil furia. Când ne exprimăm este important să luăm în considerare contextul în care ne aflăm, persoană căreia ne adresăm, cerințele pe care le avem din partea ei și tipul de relaționare. O recomandare sănătoasă este să-ți exprimi furia după ce o conții. Numai așa poți exersa, treptat, punerea limitelor într-un mod în care nu-l ataci pe celălalt ca sã te aperi. Ca și restul emoțiilor noastre, furia își are rolul ei și este la fel de validă.