Psihopatologie și colaborare

„Gramatica” persoanelor cu nuanțe de psihopatologie include două ingrediente cheie: pofta pentru încălcarea regulilor și răzbunare. Această preferință pentru încălcarea regulilor, normelor și cadranelor nu este cu scopul inovării ci doar pentru plăcerea personală rezultată din derularea acestui joc. Pentru persoanele cu aceste nuanțe orice este mai bun decât plictiseala; de aceea își vor testa limitele personale și ale celorlalți, vor ignora nevoile celorlalți și nu vor respecta normele și regulile. Vor declanșa și orchestra, de cele mai multe ori spontan, contexte și scenarii cu dinamici complicate, însă fără să țină cont de consecințele negative care ar putea rezulta. Vor ști să “butoneze” foarte eficient punctele vulnerabile ale celorlalți și nu își vor asuma costurile relaționale, faptul că prin astfel de jocuri ceilalți își pierd încrederea în relațiile cu ei.

Pentru aceste persoane colaborarea este, în cel mai bun caz, plictisitoare și de aceea ajung să provoace intenționat conflice și, în timp, relații încărcate. Un exemplu simplu, dacă un coleg de birou spune că îl deranjează temperatura mai mică de 22 de grade, persoana cu nuanțe psihopatologice va seta în birou o temperatură de 21 de grade nu pentru că această temperatură îi este confortabilă ci doar pentru a savura cu încântare furia și frustrarea colegului.

Prin dificultatea de a respecta norme și reguli, persoanele cu aceste nuanțe afectează negativ atât calitatea relațiilor și parteneriatelor cât și performanța echipei din care fac parte. Vor aduce în colaborările lor tensiuni, amânări ale termenelor limită, deraieri de la procesele agreate și indirect, pierderi financiare. Au o plăcere în a schimba des și fără preaviz clauzele de colaborare, ceea ce pentru ceilalți poate fi frustrant, extenuant și evident, în detrimentul obiectivelor de colaborare. În ședințe și întâlnirile de lucru vor fi acele persoane care vor întrerupe frecvent discuțiile sau le vor atrage în afara agendei. aceste nuanțe pot duce la dezordine și performanță scăzută în echipele din care fac parte și aduc în relații multă frustrare.

 În situații conflictuale le va face o plăcere deosebită să controleze și dozeze ei intensitatea situației, fără să țină cont de impactul asupra relației cu ceilalți. În ședințele de lucru vor începe conversații conflictuale în care apoi vor rămâne antrenați doar ca să agite și mai mult spiritele și nicidecum ca să găsească soluționări reale. Ceilalți vor avea sentimentul că scopul acestor persoane este să prelungească și nu să rezolve neînțelegerile. Atunci când sunt combătuți prin argumente logice, evidente, se vor opri senini din conflict, pentru că jocul nu li se mai pare interesant.

Când se simt amenințați sau în pericol să piardă statut, bani sau putere vor deveni răzbunători; uneori periculos de răzbunători. Replica lui Walter White (Heisenber) din Breaking Bad “Nu sunt în pericol, eu sunt pericolul!” surprinde foarte bine convingerea persoanelor cu aceste nuanțe că regulile există doar pentru a fi încălcate și în interesul propriu; și că cei care nu se conformează lumii lor vor suferi. Sunt inventivi nu numai în a crea scenarii complicate și întunecate dar mai ales în a-i pedepsi pe cei care nu se conformează lumii și regulilor impuse de ei. Îi vor ataca, umili, jigni și pedepsi pe ceilalți fără să aibă remușcări. Și li se va părea normal ca ceilalți să le considere justificate aceste comportamente de pedepsire.

Liderii cu trăsături psihopatologice caută punctele vulnerabile ale colegilor și feedback-ul pe care îl vor oferi cel mai des va fi despre erori, lacune și eșecuri. Pentru că le este dificil să înțeleagă perspectiva și emoțiile celorlalți, îi pun adesea în situații incomode, nepotrivite și în dezavantajul acelor persoane. Prin neglijența față de reguli și structuri, aduc în echipele pe care le coordonează un grad mare de impredictibilitate și lipsă de control asupra muncii individuale. Prin plăcerea lor de a construi intrigi, dar mai ales pentru că sunt răzbunători, echipele pe care le coordonează împărtășesc o atmosferă apăsătoare de neîncredere și nesiguranță psihologică.

Dacă unul dintre colegi, lider informal sau cu rol cheie pentru echipă decide să părăsească organizația, liderul cu nuanțe psihopatologice îi va “asigura” un preaviz dificil. Pentru că liderul va considera plecarea din companie un afront personal, sau trădare și în consecință se va răzbuna prin amenințări, atacuri personale, sau limitarea drepturilor acelei persoane. De exemplu, va face tot posibilul să extindă preavizul, să limiteze accesul la bonusuri și beneficii ca utilizarea zilelor de concediu, va avertiza persoana despre riscurile la care se expune părăsind echipa. Și probabil, pentru persoana care pleacă, va fi o confirmare în plus că a luat decizia potrivită. Și după plecare, va rămâne un sentiment de eliberare și ușurare și lecții învățate pentru următoarele colaborări.