Acum nu ne mai grăbim! Ritmul vieții în timp de pandemie

Trăim într-o lume prea agitată. Trăim un adevărat haos din care nu putem ieși. Ne trezim dimineața după prea puține ore de somn, bem o cafea pe fugă cu ochii în telefon, ne pregătim și ieșim pe ușă alergând spre mașină, spre metrou sau spre orice alt mijloc de transport.

Mulți dintre noi pleacă, poate, și cu unul sau poate mai mulți copii pe care au trebuit să îi pregătească pentru o nouă zi de școală, de multe ori între certuri și pufăituri.

Și ajungem la muncă unde întâmpinăm tot felul de situații stresante, ședințe, colegi nervoși sau șefi centrați pe partea negativă a lucrurilor. Și apoi mâncăm un sandviș pe fugă, ieșim la o țigară și din păcate este ceea ce noi numim relaxare, bem multe cafele ca să putem rezista întreaga zi, după care stăm blocați în trafic și claxonăm obsesiv într-o încercare disperată de a ne elibera de frustrarea pe care o simțim…și ne luăm copiii obosiți de pe la școală și facem cumpărături și mâncare și teme și ne certăm și reproșăm și ne gândim la cât de stresantă va fi și ziua de mâine.

Și așa ne trec zilele, săptămânile, lunile și viața…într-o stare de agitație totală și chiar de nefericire.  Și ne văitam constant și visăm la cum ar fi să avem timp liber, la ce am face cu el…visăm la cât de fericiți am fi „DACĂ”.

Și într-o zi, ne vedem obligați să întrerupem orice activitate și să stăm acasă. Să nu mai trebuiască să alergăm, ci mai mult, ni se oferă timpul la care am visat atât de mult și pe care credeam că dacă îl vom avea, vom fi fericiți!

Și ce să  vezi! Nu numai că nu suntem fericiți sau recunoscători, ci ne simțim panicați și lipsiți de orice control. Pentru că, de fapt, nu suntem conștienți de marea problemă a secolului nostru: nu știm ce să facem cu timpul liber și mai grav de atât chiar, nu știm să stăm cu noi înșine. Ne este teamă de singurătate pentru că ne este teamă de noi.

Să stăm cu noi înseamnă să stăm cu gândurile noastre, cu fricile și cu durerile. Înseamnă să ne cunoaștem și să recunoaștem lucrurile pe care ne-ar plăcea să le schimbăm în viața noastră, dar pentru care ar trebui să depunem un efort, ar trebui să  facem schimbări, să renunțăm la unele persoane, la unele obiceiuri și să muncim pentru a dobândi altele.

Și acest lucru ne sperie, pentru că nu știm dacă am reuși, sau poate chiar dacă merităm să luptăm pentru ele.

Să stăm cu noi înseamnă să renunțăm la acel „DACĂ”, adică să acceptăm că ne mințim, că de fapt, dacă vrem să fim fericiți, trebuie să învățăm să fim conștienți de nevoile și visele noastre și să începem sa luptăm pentru ele. Înseamnă să învățăm să trăim în prezent și să ne îndreptăm mai des privirea către noi.  Însemnă maturitate, curaj și asumare.

Așa că, mă întreb, oare stilul ăsta de viață, nu îl avem tot dintr-o încercare disperată de a ne evita pe noi? Pentru că, deși de multe ori nu suntem tocmai mulțumiți de viața noastră, o cunoaștem, ne oferă un fel de… „echilibru instabil”.

Și atunci, cum putem transforma această izolare în ceva cu adevărat pozitiv pentru creșterea noastră personală?

• Odihniți-vă. Dormiți, treziți-vă în liniște, lângă familie, lângă copii, lângă animalele de companie, sau pur și simplu lângă voi înșivă, deschideți geamul și lăsați să intre aerul dimineții, ascultați păsările cum cântă…beți cafeaua fără grabă, pregătiți micul dejun la care visați mereu.
• Faceți sport. Da, se poate face și în casă. Căutați on-line și veți găsi o mulțime de variante.
• Faceți yoga.
• Meditați. Vă va ajuta să vă conectați cu voi, cu nevoile și sentimentele voastre. Vă va aduce în prezent și vă va menține acolo, vă va ajuta să vă bucurați de „acum”.
• Ascultați muzică și dansați pe ea. Veți simți fericire, vă promit.
• Citiți, permiteți-vă să călătoriți în orice lume și timp visați, permiteți-vă să fiți liberi, pentru câteva momente.
• Învățați lucrurile pe care v-ați dorit mereu să le învățați dar nu ați avut timp.
• Vedeți filme. Vechi și noi, de dragoste, de acțiune, de groază sau desene animate. Fiți copii, visați sau plângeți. Asta înseamnă să vă dezmorțiți  sentimentele și sigur vă veți bucura să o faceți.
• Gătiți și mâncați sănătos. Corpul, ca și mintea, are nevoie de grijă și atenție constantă.
• Stați cu gândurile voastre, faceți planuri realiste de viitor, analizați ce ați realizat până acum, dacă sunteți pe drumul  cel bun și încotro vreți să mergeți.
• Îndrăgostiți-vă de perechea voastră.
• Faceți dragoste fără grabă, fără stres…amintiți-vă de cum este să simțiți ceea ce faceți.
• Reluați legătura cu atâția oameni dragi pe  care nu îi sunați din lipsă de timp. Socializare nu înseamnă doar să ne vedem față în față în timp ce stăm cu ochii în telefon.
• Reluați-vă pasiunile închise într-un sertar.

Dacă vedem lucrurile din această perspectivă, posibil ca, după această perioadă de izolare,  să ieșim în lume fiind niște oameni mai buni, mai conștienți, mai fericiți și mai deciși să ne atingem adevăratele obiective…

…și vom fi acești oameni pe o Planetă mai odihnită, mai curată și mai puțin poluată. Pentru că, pentru prima dată, lumea s-a oprit puțin în loc și a respirat…