Cum să tolerăm mai bine incertitudinea de zi cu zi (II)
Având în vedere că incertitudinea nu trezește emoții prea plăcute, mai ales când e vorba despre ceva problematic mai degrabă, fiecare om dezvoltă diverse strategii prin care face față situațiilor. Aceste strategii pot fi de evitare sau „apropiere” și oamenii le folosesc, evident în mod reflex, automat, rareori conștient, pentru a crește nivelul certitudinii, al controlului și pentru a scădea nivelurile de stres și anxietate.
Citește prima parte a articolului aici.
Cei care aleg mai degrabă strategiile de tip „apropiere” văd controlul ca pe o supraimplicare. Așadar, din teama că lucrurile nu vor ieși așa cum au plănuit, pot alege să facă ei cât mai multe sarcini și uită să delege și altora. Sau, din dorința de a-i proteja pe ceilalți, fac lucrurile în locul lor: „E mic și nu poate încă”, „Hai că fac eu asta până înveți tu”, „Îi e greu acum, mai bine îmi asum eu asta până își revine”.
Unii își fac liste peste liste înainte să se apuce de sarcinile pe care le au de făcut, ca nu cumva să uite ceva. Alții se îndoiesc de anumite decizii pe care le-au luat și încep să supraanalizeze și să se gândească dacă nu cumva mai sunt și alte variante, apoi încep să exploreze fiecare dintre celelalte variante. Fac liste cu avantaje și dezavantaje și de multe ori găsesc dificil să ia o decizie pentru că nu pot ști sigur dacă aceea este varianta cea mai bună, cea mai potrivită, care va da cele mai bune rezultate. Unii oameni verifică iar și iar lucruri pe care le-au făcut deja din teama că le-a scăpat vreun mic detaliu sau au făcut ceva greșit. Alți oameni caută multe confirmări de la ceilalți că au făcut ceva corect, că s-au comportat potrivit, de teamă să nu fi făcut ceva fără să observe.
Pe cealaltă parte, cei care aleg mai degrabă strategiile de evitare, nu își asumă responsabilitatea pentru sarcinile lor, își caută tot felul de scuze și justificări să nu facă anumite lucruri sau amână foarte mult ceea ce au de făcut.
În orice strategie vă regăsiți sau îi regăsiți pe ceilalți, de fapt, toate sunt folosite pentru a evita disconfortul de a sta în incertitudine. Prin urmare, vă propun câteva modalități de a face față altfel decât prin cele deja învățate. În primul rând, cred că cel mai important este să discutați cu cei apropiați, colegi, prieteni, partener, copii, și să aflați cum este pentru ei atunci când aveți anumite comportamente.
Controlul. Oare ce impact are asupra celor din jur atunci când faceți lucrurile în locul lor fără să îi întrebați? Ce impact are asupra voastră pe termen lung? Chiar vă ajută sau mai degrabă uneori menține iresponsabilitatea celor din jur și vă obosește și pe voi? Cum altfel ați putea proceda? De multe ori am auzit în lucrul cu echipe ideea că atunci când unul dintre colegi își asumă și face mai multe decât era prevăzut sau fără să discute și cu ceilalți, pentru colegi creează confuzie de roluri: „Aș fi vrut să fac și eu ceva, dar nici nu știam ce este de făcut”, „Mă simțeam foarte inconfortabil că îl vedeam că e foarte obosit și ocupat. Aș fi vrut să îl ajut, dar de fiecare dată când întrebam, îmi spunea că nu e nevoie”. De partea cealaltă, răspunsul era „Dar eu mă descurc, știu să le fac mai bine. Dacă le dau celorlalți o să durere mai mult. Dacă o să greșească și apoi trebuie să o luăm de la capăt?”. Vă încurajez să clarificați ce este mai important pe termen lung: niște întârzieri cu un proiect, câteva greșeli pe alocuri sau coeziunea și liniștea echipei? Același lucru se aplică și în relația cu copiii: „E mic, îi leg eu șireturile. Dacă nu le leagă bine și se împiedică?”. Ce este mai important: să aveți răbdare o vreme până învață și să își dezvolte autonomia pe termen lung sau să faceți în locul lui și să rămână mai degrabă dependent de dumneavoastră? Puneți în balanță și consecințele pe termen lung, nu doar ce se poate întâmpla rău acum.
Amânarea. Ce vă face să amânați? Atunci când vă vine să amânați notați într-un jurnal (de preferat în scris) ce gânduri vă trec prin minte, ce temeri aveți și ce scenarii vă trec prin minte cu privire la sarcina sau activitatea respectivă, ce s-ar putea întâmpla dacă se adeveresc acele temeri. Apoi, cum ați învățat să aveți aceste temeri? În situația de față s-ar întâmpla tot așa? Ați împărtășit cu colegii, prietenii sau partenerul aceste temeri? Cum este pentru ceilalți atunci când aveți de făcut ceva și tot amânați?
Vă recomand să tineți un jurnal în care să vă notați pe rând comportamentele pe care le observați la dumneavoastră și să faceți efortul de a înțelege de unde vin ele, cum le-ați învățat, cum vi le justificați, ce gânduri aveți și cum vă simțiți sau ce emoții evitați atunci când aveți aceste comportamente. De exemplu, atunci când faceți lucrurile în locul altora poate fi pentru că nu suportați ideea că n-ați avea rezultatul dorit, că „v-ați face de râs”? Sau că nu vreți să simtă ei disconfort pentru că nu știți cum să îi sprijiniți? Ce evitați: rușinea, neputința sau ce alte stări?
Nimeni nu poate evita, de fapt, incertitudinea. Nu cred că o puteți evita la infinit sau, cel puțin, fără niște costuri pentru starea dumneavoastră de bine pe termen lung. Așadar, vă invit să observați cum trăiți dumneavoastră atunci când lucrurile nu sunt sigure în exterior și să fiți curioși în legătură cu experiența pe care o aveți și cum ați putea crește, cum ați putea face altfel.
