De ce câteodată pare înfricoșător să iubim?

Vorbeam într-un articol anterior despre activarea schemelor noastre cognitive în relațiile cu anumite persoane și cum ne transformăm când acestea sunt activate.

Și am simțit nevoia să revin asupra acestui subiect, dar dintr-o perspectivă diferită.

Ce se întâmplă cu noi, când, după mult efort depus și cu ajutorul terapiei, începem să schimbăm aceste scheme? Acceptăm, poate pentru prima dată în viață, să încercăm, conștient, să avem o relație sănătoasă. Poate părea logic, poate părea ușor…dar s-ar putea să fie trăit, la început, ca unul dintre  cele mai dificile lucruri pe care le-am făcut. Și nu este nimic în neregulă în a accepta că ne este teamă, căci este normal.

Când realitatea noastră se bazează pe relații de neîncredere, bazate pe sentimente de abandon, dependență ori teamă de respingere, nu este ușor să schimbăm dinamica. Acest lucru înseamnă decizia conștientă de a ne îndrepta spre alt fel de persoane și de a ne schimba felul în care ne relaționăm cu ele. Trebuie să mergem cu încredere înspre persoane sănătoase din punct de vedere emoțional, adică echilibrate, conștiente, disponibile, comunicative.

Cred că toți visăm să cunoaștem pe cineva lângă care să putem construi, zi de zi, o relație plină de căldură, comunicare, intimitate, înțelegerea și respectarea nevoilor, sprijin…într-un cuvânt:  o relație plină de dragoste. Dar când aceste componente ale unei relații pentru noi nu sunt decât cuvinte frumoase, vise despre cum ar putea să fie, dar nu a fost niciodată până în prezent, devine aproape înfricoșător să le punem în practică.

De ce ne este atât de teamă?

Spaniolii au  o frază care  exprimă tare bine această idee:  „Mai bine cu greul pe  care îl cunosc, decât cu  binele pe care ar trebui  să îl descopăr. ” Deși dureroase, tindem să căutam să repetăm experiențele noastre pentru că le cunoaștem. În fața lor am dezvoltat mecanisme de apărare care să ne ofere o falsă senzație de control și siguranță. Să ne îndreptăm conștient către altele noi, necunoscute, ne face să ne simțim ca și cum ne-am decide să ne aruncăm din avion fără parașută. Sigur că ne este frică, pentru că atunci când alegem conștient să schimbăm acest lucru înseamnă să acceptăm să facem contrariul a ceea ce am făcut toată viața noastră, să renunțăm la mult muncitele noastre mecanisme de apărare, adică să ne dăm voie să ne simțim vulnerabili, să acordăm încredere.

Și pentru ca să reușim, trebuie să recunoaștem reacțiile activate de teamă și să acționăm contrar a cum am făcut-o în trecut.  Practic,  trebuie să învățăm un comportament nou. Ne dorim dragoste, dar când o primim, nu prea știm ce să facem cu ea. Parcă  nu putem să  credem că nu există  motive ascunse.

Așa că, va trebui să învățăm.

Cum reușim să schimbăm dinamica?

• În loc să intrăm în relații care nu prezintă un viitor (cu persoane cu adicții, pe  care poate noi vom „reuși să le salvăm”; persoane indisponibile fizic pentru  că sunt departe sau  pentru  că sunt deja într-o relație cu o altă persoana; sau indisponibile emoțional în sensul că le este teamă de intimitate, nu vor o relație serioasă etc. ), să acceptăm să cunoaștem persoane cu care avem mai puțină chimie, dar cu care putem construi o conexiune reală.

• În loc să intrăm în relații plini de neîncredere, să căutăm constant motive care  să ne confirme că ceva este în neregulă sau să provocăm situații care să „îl pună la încercare” pe celălalt, să alegem conștient să oferim încredere și să ne exprimăm nevoile pentru a putea fi înțeleși.

• În loc sa ne creăm așteptări nerealiste despre cum celălalt „ar trebui să știe ce nevoi am dacă mă iubește”, să căutăm să aflăm noi care sunt acelea și să ni le satisfacem.

• În loc să îl atac pe celălalt de câte ori îmi este teamă, să îmi permit să mă simt vulnerabil în fața lui, spunându-i cum m-ar putea ajuta el să mă simt în siguranță.

De ce funcționează?

Pentru că primul comportament reprezintă mecanismul de apărare pe care îl tot folosesc de o viață și care, o dată și încă o dată, îmi confirmă și îmi întărește schema, ideea că nu poate fi bine, că nu pot avea încredere, că nimeni nu mă va iubi etc.

În schimb, cel de-al doilea comportament îmi demonstrează, în timp, contrariul, ajutându-mă să învăț noi forme de relaționare, mult mai sănătoase. Adică sa aleg persoanele potrivite, să  ofer acele  lucruri pe care îmi doresc să le primesc, să îmi cunosc nevoile emoționale, să mi le satisfac și să am curajul să le exprim.

Așa că, deși vei simți teamă, aruncă-te! Vei descoperi cum este să  te iubești pe tine și, în același timp, cum este să iubești și să fii iubit.