Depresia care nu se vede, dar se simte

Îi întâlnesc adesea în cabinet…

Oameni cu cariere de succes, hobby-uri interesante, preocupări intelectuale și vieți active. Genul de oameni pe care când îi vezi pentru prima dată te întrebi de ce ar avea nevoie de psihoterapie.

Însă în spatele acestei imagini de succes se ascunde uneori multă tristețe, detașare și singurătate.

Așa arată depresia în secolul 21, o suferință emoțională tăcută și ascunsă de ochii celorlalți din rușine și frică.

Într-o societate axată mai degrabă pe performanță și succes decât pe autenticitate și empatie, depresia poate trece foarte ușor neobservată, simptomele ei fiind adesea înăbușite din teama de a fi vulnerabil(ă), dorința de ”a părea ok”, sau pur și simplu refuzul de a accepta că te confrunți cu o astfel de problemă.

Experții în sănătate mentală o numesc depresie înalt funcțională tocmai pentru că persoana în cauză nu pare afectată pe plan social sau profesional. Astfel, poți ajunge să porți această povară ani de zile, fără ca cineva să își dea seama că ai nevoie de ajutor.     

Câteva cuvinte despre depresie

În linii mari, depresia este o problemă de natură emoțională ce îți afectează profund felul în care te simți, gândești, te comporți și interacționezi cu cei din jurul tău.

Este ca și cum ai fi blocat în nisipuri mișcătoare; cu cât te zbați mai mult, cu atât te afunzi mai tare.

Cele mai comune simptome asociate depresiei sunt:

• Tristețe
• Neputință și neajutorare
• Pierderea interesului față de anumite activități
• Un sentiment profund de singurătate
• Iritabilitate
• Probleme cu somnul
• Modificări ale apetitului sexual și alimentar.

În cazul depresiei înalt funcționale, problema principală este discrepanța dintre cum te simți în intimitatea ta și cum te prezinți în fața celorlalți.

Și de aici rezultă complicații mult mai serioase care îți întrețin suferința și neajutorarea.

Pe de-o parte, ajungi în punctul în care te convingi pe tine însuți/însăți că lucrurile sunt ok și viața ta nu poate fi mai bună decât este în momentul de față. Pe de altă parte, nu primești ajutorul și suportul care ți-ar permite să trăiești o viață mai împlinită.

Raționalizări peste raționalizări…

Pentru a-și putea menține imaginea impecabilă, persoanele cu depresie înalt funcțională recurg adesea la tot felul de explicații și raționalizări.

”E doar o perioadă mai nasoală”, ”O să treacă”,”Așa sunt eu construit(ă)”, ”E problema mea și doar eu pot găsi soluția”, ”Nimeni nu e satisfăcut pe deplin cu propria viață”, ”E aiurea să îi stresez pe alții cu problemele mele.”

…doar pentru a justifica negarea și evitarea

Astfel de ”scuze” te țin blocat în cercul vicios al depresiei și te pot transforma într-un martir ce vede glorie în suferință și refuză orice formă de ajutor care te-ar putea plasa pe o poziție de vulnerabilitate.

E mai ușor să cosmetizezi suferința sau să negi categoric existența ei, decât să îți asumi disconfortul asociat cu vulnerabilitatea și să te confrunți cu propria neputință.

Ultimele date ne indică faptul că o bună parte din cei ce se confruntă cu depresie petrec în medie 5 ani cu această problemă și primesc ajutor abia în momentul în care condiția lor s-a deteriorat sever.     

Mulți cunoscuți, puțini apropiați

Deși ies în oraș cu colegii și participă la diverse evenimente sociale, persoanele cu depresie înalt funcțională au foarte puține relații apropiate. Sau chiar deloc.

Sentimentul de rușine pe care îl simt în legătură cu problema lor îi face să respingă intimitatea și apropierea care le-ar scoate în evidență suferința emoțională.

Din păcate, o astfel de strategie te poate împiedica să vezi lucrurile dintr-o perspectivă diferită și astfel să găsești soluții noi pentru ieșirea din depresie. Cu alte cuvinte, în absența unor relații apropiate și autentice, rămâi blocat în propria perspectivă unde ți-ai construit deja justificări și strategii prin care eviți să te confrunți cu suferința și neputința.  

Prea ocupați pentru propria bunăstare emoțională

Coping-ul preferat al persoanelor cu depresie înalt funcțională este munca.

Nu doar că munca te ține departe de gânduri neplăcute și emoții dureroase, dar este și scuza perfectă să nu petreci timp cu tine. ”Sunt prea ocupat să mă gândesc la chestii”,”Mie îmi place să trăiesc în concret. Nu am timp de introspecții.”

Iar atunci când programul de muncă se termină și te întorci acasă (unde ești doar tu cu tine), cel mai probabil vei recurge la social media, shopping online, Netflix și alți distractori ce acționează ca un pansament pentru o rană pe care refuzi să o tratezi.

Indiferent de justificările, raționalizările și coping-urile prin care eviți sau negi suferința, mai devreme sau mai târziu, corpul și mintea se vor prăbuși sub greutatea covârșitoare a depresiei.

Dar nu e nevoie să ajungi în acel punct.

Asumă-ți responsabilitatea pentru propria bunăstare emoțională, confruntă-ți neputința și cere ajutor!

Resurse utile:

• Legături Pierdute de Johann Hari – o carte ce explică pe larg cauzele surprinzătoare ale depresiei cu care se confruntă omul modern.
• Spirala ascendentă de Alex Korb – un text ce prezintă, într-o manieră detaliată și accesibilă oricărui cititor, modul în care depresia se instalează pas cu pas.